EVOLUȚIA ȘI RATA AUTISMULUI ÎN RÂNDUL OAMENILOR
Un studiu recent publicat în Molecular Biology and Evolution dezvăluie o legătură șocantă între evoluția umană și creșterea ratei tulburărilor de spectru autist. Conform cercetărilor, aproximativ 1 din 31 de copii din Statele Unite sunt diagnosticați cu autism, iar la nivel global, această rată se ridică la 1 din 100. Această statistică alarmantă sparge mituri despre normalitate și sugerează că autismul nu este doar o problemă medicală, ci un rezultat evolutiv complex.
O PERSPECTIVĂ EVOLUȚIONISTĂ
Din perspectiva evoluției, autismul, alături de schizofrenie, pare să fie un fenomen aproape exclusiv uman. Comportamentele asociate acestor tulburări sunt extrem de rare la primatele non-umane. Multe dintre atributele cognitive ce au condus la aceste condiții sunt profund legate de capacitățile lingvistice, care sunt drastic mai elevate la oameni în comparație cu alte specii.
ÎNCERCAREA DE A DEZVĂLUI ADEVĂRUL
Cu ajutorul tehnologiei de secvențiere RNA de celulă unică, cercetătorii au reușit să identifice tipuri specifice de celule în creier. Aceasta a condus la descoperirea unei varietăți uimitoare de tipuri de celule neuronale în creierul mamiferelor, iar studiile recente sugerează că neuronii din straturile L2/3 IT ai creierului uman au evoluat cu o rapiditate alarmantă comparativ cu cei ai altor primate.
GENETICA ȘI SELECȚIA NATURALĂ
Se pare că această evoluție accelerată a fost însoțită de modificări dramatice în genele asociate autismului, ceea ce sugerează o selecție naturală favorabilă specifică liniei umane. Deși aceste rezultate indică o evoluție în favoarea genelor asociate autismului, motivele pentru care aceste trăsături au conferit avantaje evolutive rămân obscuritate. Este un paradox înfiorător: cum au ajutat abilitățile cognitive „defectuoase” la supraviețuirea strămoșilor noștri?
DEZVOLTARE ÎNTÂRZIATĂ?
O teorie provoacă gândirea: aceste caracteristici ar putea fi corelate cu întârzierea dezvoltării postnatale, un aspect distinctiv al evoluției umane comparativ cu cimpanzeii. Capacitatea noastră de a produce și înțelege vorbirea, afectată frecvent de autism și schizofrenie, ar putea fi un alt rezultat al acestei evoluții rapide, care în loc să ne dezavantajeze, poate că ne-a înzestrat cu acele trăsături cognitive sofisticate necunoscute altor specii.
NEO-DIVERSITATEA UMANĂ
Conform lead author-ului Alexander L. Starr, modificările genetice care ne fac unici din punct de vedere neurologic au contribuit la o diversitate neurobiologică mai mare. Aceasta deschide un nou orizont de conștientizare a autismului, sugerând că această diversitate nu este o povară, ci o parte integrală a speciei noastre.
Este esențial să privim autismul nu doar ca o afecțiune, ci ca un indiciu al bogăției și complexității evoluției umane. Să ne întrebăm: ce altceva s-ar putea ascunde sub suprafața acestei diversități neurocognitive?
Sursa: Phys.org
