EXCLUDEREA FERMERILOR INDEPENDEȚI DIN PIEȚA SUSTENABILĂ
Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Hawaii a scos la iveală o situație alarmantă: fermierii indonezieni care cultivă ulei de palmier independent sunt lăsați în afara lanțurilor de aprovizionare către morile certificate ca sustenabile. Deși acești fermieri contribuie cu un impresionant 34% din producția totală de fructe de palmier, morile certificate de către Roundtable on Sustainable Palm Oil (RSPO) achiziționează doar 7% din materia primă de la ei.
O INDUSTRIE ÎN DISIMULARE
Se afirmă că „excluderea pasivă este silențioasă, dar extrem de puternică”, a declarat Andini Ekaputri, autor principal al studiului. Această excluziune reprezintă un obstacol semnificativ în crearea unei piețe de ulei de palmier echitabile și durabile, iar fermierii independenți sunt privați de potențialele beneficii, cum ar fi transparența prețurilor, necesară pentru a le asigura un viitor promițător.
O MARE ÎNTREBARE ECONOMICĂ
Industria uleiului de palmier este colosală, estimată la 72 de miliarde de dolari pe an. Aceasta este utilizată pe scară largă în produsele zilnice – de la pizza la șamponuri. În ciuda acestui fapt, majoritatea producției este concentrată în mâinile plantațiilor deținute de corporații mari. Astfel, micii fermieri, care joacă un rol vital, sunt lăsați pe margine.
DIFERENȚIERI ÎNTRE FERMIERII DIN CONTRACT ȘI CEI INDEPENDENȚI
Studiul a evidențiat că, în timp ce morile certificate preferă fermierii care au contracte formalizate, independentii rămân în umbră, fără a avea acces la resursele necesare pentru a concura pe piață. Această dinamică zdruncină echilibrul ecologic și social al regiunii.
NEVOIA URGENTĂ DE COLABORARE
Autorii studiului sugerează că organizații precum RSPO și comercianții majori de ulei de palmier trebuie să adopte o abordare proactivă. Colaborarea între micii fermieri, sectorul public și privat este vitală pentru a depăși obstacolele legate de legalitatea terenurilor și pentru a integra fermierii independenți în lanțurile de aprovizionare.
Indiferent de complexitatea acestei situații, rămâne o întrebare crucială: cum putem transforma această excluziune în incluziune? Este timpul ca vocea fermierilor independenți să răsune în piețele economice mondiale, nu să fie uitată în umbră.
