Un legat de corectitudine: moștenirea Victoriană a canalizării
Ceea ce se întâmplă acum în Anglia nu este doar o criză a apelor reziduale, ci un testament al eşecurilor corupte ce își au rădăcinile în infrastrucura din secolul XIX. Canalizările victoriane, impresionante la vremea lor, aduc azi în prim-plan o realitate cruntă: inegalitatea și exploatarea insensibilă continuă să afecteze societatea contemporană în moduri inacceptabile.
De la „Marea Mirodenie” la scandalul modern al apelor uzate
În vara anului 1858, Londra s-a prăbușit sub povara unei „Mari Mirodenii”, când căldura a exacerbat mirosul de fecale din jurul Tamisei. Imaginea orașului, cu mormane de canalizare de șase picioare adâncime, a fost un apel disperat la acțiune pentru victoriani.
Atunci, au fost puse bazele unui nou sistem de canalizare conceput de inginerul Joseph Bazalgette, un proiect care îşi propunea să rezolve dilemele igienice ale celui mai mare oraș din lume. Noul sistem a fost deseori descris ca fiind vizionar, dar nu a reușit să abordeze corect inegalitățile sociale existente, beneficiind, de fapt, mai mult pe cei bogați și lăsând poverile să cadă asupra celor săraci.
Criza modernă: o dovadă a ineficienței
Astăzi, aceleași canalizări, unele construite acum 150 de ani, continuă să scurgă dejecții netratate în râuri, în special în timpul ploilor. Este o moștenire directă a unei infrastructuri ce a fost construită pentru a proteja interesul clasei de mijloc. În 2024, aceste supratensiuni au dus la drenarea apelor uzate timp de 3,6 milioane de ore, aruncându-le în apele publice.
Privatizare și inegalitate
După privatizarea din 1989, inegalitățile existente s-au amplificat. Companiile de apă devin din ce în ce mai profitabile în timp ce apele curgătoare sunt folosite în continuare ca un deversor pentru ape reziduale. Bursa de profit și dividende ale investitorilor internaționali este jalnic de bine structurată, iar investițiile în infrastructură rămân un vis îndepărtat pentru mulți.
Păcăleala cu reglementările
Propunerile de a modifica reglementările sau de a naționaliza sectorul sunt soluții ce miros a superficialitate. Deoarece inegalitățile și exploatările care definesc relațiile sociale au fost integrate adânc în conduita sistemului, ele nu vor dispărea doar printr-o reformă de fațadă. Este nevoie de o viziune îndrăzneață, la fel ca cea a lui Bazalgette, care să pună capăt exploitării continue a celor vulnerabili și a mediului înconjurător.
Necesitatea urgentă a unei schimbări
Sistemele de canalizare din secolul XIX nu mai sunt capabile să facă față provocărilor secolului XXI. A sosit vremea ca societatea să aplice lecțiile învățate din istorie. Continuu să exploatăm natura, considerând-o o soluție la problemele noastre, este inacceptabil. Rezervele de apă nu sunt doar un bun de exploatat, sunt un drept fundamental al fiecărui cetățean.
Sursa: Phys.org
