Cercetătorii în criminologie pătrund în mințile criminalilor prin studiul comportamentelor de eliminare a corpurilor
Un nou studiu realizat de Universitatea Catolică Australiană a scos la iveală comportamente neobișnuite în eliminarea corpurilor în cazuri de omucidere, cu un accent deosebit pe grupurile criminale. Nathan Ryan, criminolog asociat, a analizat 36 de cazuri din perioada 1988-2020, descoperind metode de ascundere a victimelor care nu au fost identificate anterior.
Descoperiri alarmante despre comportamentele criminale
Studiul, publicat în Journal of Police Science & Management, a evidențiat importanța timpului în descoperirea victimelor. Aproape jumătate dintre victimele ascunse au fost găsite în termen de 22 de zile, în timp ce media timpului de la depozitare până la descoperire a fost de 289 de zile. Această întârziere ridică întrebări serioase despre eficiența anchetelor polițienești.
Conform lui Dr. Nathan Ryan, ‘prima săptămână sau două este crucială. Dacă nu s-a găsit nimic în această fereastră, atunci șansele de a localiza rămășițele ascunse devin mai mici pe zi ce trece.’ Această observație creează presiuni considerabile asupra autorităților, care trebuie să acționeze rapid.
Comportamente inedite de eliminare a corpurilor
Studiul a dezvăluit, de asemenea, existența unor puncte de stocare temporară pentru rămășițe și utilizarea mai multor locuri de eliminare pentru corpurile dezmembrate. Această divergență de la normele anterioare sugerează o evoluție în strategia infractorilor, care par să devină din ce în ce mai sofisticati în acoperirea urmelor.
Diferite modalități de ascundere
Deși cea mai comună metodă de ascundere a fost îngroparea, 37,5% dintre infractori au ales să lase rămășițele neacoperite, expunându-se astfel riscurilor de descoperire rapidă. Această abordare nesăbuită ridică întrebări asupra judecății lor și a procesului decizional, având în vedere gravitatea actelor comise.
Profiluri psihologice și vârsta infractorilor
Studiul a arătat, contrar cercetărilor anterioare, că vârsta medie a principalelor infracțiuni și a complicilor lor este în jurul vârstei de 30 de ani, provocând o contradicție față de stereotipurile legate de infracționalitatea juvenilă. Această constatare are implicații importante pentru modul în care societatea percepe acest tip de crime.
În concluzie, aceste descoperiri ofera o perspectivă nouă asupra comportamentului criminal și a dinamicii satelor care se implică în omucidere. Cunoașterea acestor detalii poate redefini abordările din domeniul anchetelor penale și poate influența strategiile de prevenire a crimei.
Sursa: Phys.org
