Birocrația în agricultură ignoră cunoștințele și experiența tradițională a fermierilor: Studiu
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Open din Catalonia aduce în discuție un aspect crucial în agricultură: birocratia actuală nu ia în considerare cunoștințele tradiționale și experiența acumulată de fermieri de-a lungul generațiilor. Această concluzie provine din cercetarea intitulată „În agricultură, 1+1 nu face 2: Reconfigurări și fricțiuni în jurul implementării Digital Farm Book”, efectuată de Paloma Yáñez Serrano și Lucía Argüelles Ramos.
Studiul a fost publicat în revista Environmental Science & Policy și evidențiază modul în care implementarea Digital Farm Book – un instrument obligatoriu în Spania care obligă fermierii să înregistreze informațiile despre activitățile lor – forțează agricultorii să adapteze munca agricolă la modele administrative bazate pe date. Această digitizare, în contextul politicilor europene și al tranzițiilor verzi și digitale, se lovește de cunoștințele și practicile fermierilor, afectând profund sectorul agricol.
DIGITIZAREA ÎN AGRICULTURĂ
Pentru a înțelege transformările provocate de digitizare, cercetătorii au folosit o metodologie calitativă, realizând 25 de interviuri cu fermieri, tehnicieni, dezvoltatori de tehnologie și oficiali guvernamentali. Aceștia au vizitat ferme și au observat direct utilizarea Digital Farm Book. Explicațiile oferite de Yáñez și Argüelles subliniază conflictul între două moduri de a înțelege cunoștințele agricole.
„Digital Farm Book se bazează pe standardizare, calcul și automatizare, o viziune tehnocratică ce susține că ceea ce nu poate fi măsurat nu există. Însă pentru mulți fermieri, cunoștințele lor provin din simțuri și experiența acumulată, nu din tabele sau algoritmi,” au transmis cercetătorii.
IMPEDIMENTE ÎN ADOPTAREA DIGITALIZĂRII
Fermierii intervievați au menționat că le este greu și rigid să introducă toate activitățile agricole în Digital Farm Book. Aceasta necesită timp și cunoștințe IT, pe care mulți nu le au sau nu doresc să le dobândească. Ca urmare, mulți fermieri apelează la specialiști sau consilieri, ceea ce creează noi dependențe.
Acest lucru nu indică o respingere completă a tehnologiei. De fapt, fermierii doresc instrumente care să respecte și să completeze cunoștințele lor existente. De exemplu, un fermier din Andaluzia, care își produce propriul compost, a explicat că el știe când să aplice îngrășăminte doar după miros. „Merg după miros. Nu poți vizualiza un miros. Asta spun eu, că datele nu funcționează pentru tot,” a adăugat el, ilustrând conflictul dintre logica senzorială și un sistem care caută să măsoare totul.
EFECTE SOCIALE ȘI CULTURALE
Utilizarea Digital Farm Book vine cu consecințe semnificative, schimbând profilul fermierului către un rol mai tehnic și administrativ. De asemenea, aceasta afectează percepția asupra sustenabilității. Conform cercetătorilor, sustenabilitatea se mută de la practici specifice către contabilizarea inputurilor și outputurilor, generând fricțiuni între cei care susțin aceste două viziuni diferite.
PROPUNERI CRITICE
Cercetătorii propun ca fermierii să fie considerați co-producători de cunoștințe, nu doar utilizatori pasivi. Este esențial să se proiecteze instrumente digitale care să se adapteze realităților agricole și nu invers. Aceste platforme ar trebui să fie flexibile, accesibile și să integreze forme de cunoștințe non-quantificabile, cum ar fi înregistrările vizuale sau descrierile narative.
Ejemplul unei agriculturi sustenabile nu se regăsește numai în indicatori numerici; practicile agroecologice, de exemplu, sunt sustenabile prin definiție, chiar dacă nu se conformează mereu parametrilor Digital Farm Book. Cercetătorii își exprimă speranța că această cercetare va stimula un dialog constructiv cu instituțiile și dezvoltatorii pentru a adapta digitalizarea agriculturii într-un mod mai echitabil și democratic.
Așadar, întrebarea nu mai este dacă tehnologia este bună sau rea, ci ce fel de digitalizare ne dorim, pentru cine și în ce scopuri.
