ÎNAPOI LA OBLIGATIILE CLIMATICE: DEZAMĂGIREA DE DUPĂ PARIS
Anul 2025 marchează o decadă de la semnarea Acordului de la Paris, un moment crucial în istoria colaborării internaționale pentru combaterea schimbărilor climatice. Această întâlnire emblematică, la care națiunile lumii au convenit să mențină creșterea temperaturii globale bine sub 2°C, a fost totodată un ideal de unitate pe care însă multiplele crize geopolitice și economice recente l-au erodat considerabil. Charles Parker, profesor de științe politice la Universitatea Uppsala, subliniază că, deși discuțiile în cadrul conferințelor de climă au fost intense, rezultatele promisiunilor globale s-au diluat semnificativ.
Parker, care are aproape 20 de ani de experiență în cercetarea politicii climatice și care a fost prezent la conferința din 2015, reamintește că detaliile acordului au fost posibilitate de un context geopolitic favorabil. „Uniunea Europeană, China și Statele Unite au fost unite în dorința lor de a ajunge la un acord”, afirmă el, evidențiind cum colaborarea internațională a jucat un rol crucial în succesul de atunci.
DISECAREA DISCREPANȚELOR
Cu toate acestea, în anii ce au urmat, provocările cu care ne confruntăm la nivel global au părut să ducă la un blocaj în privința angajamentelor climatice. Parker observă că statele sunt acum mai reticente în a-și respecta promisiunile, în mare parte din cauza problemelor economice și a tensiunilor politice curente, care au înlocuit problema încălzirii globale ca prioritate de top.
„Vedem o întârziere considerabilă în clauzele angajamentelor climatic și, de altfel, cam orice conversație despre climă pare să fie eclipsată de crizele actuale, precum războiul din Ucraina sau conflictele din Gaza”, explică el. Parker adaugă că organizațiile și liderii politici tineri sunt afectați de un context dificil în care lucrează, ceea ce face dificilă abordarea problemelor a căror soluționare ar putea să nu dea roade decât în termeni lungi, după ce mandatele lor s-au încheiat.
REACȚII ȘI EXPERIENȚE POLITICE
Una dintre temerile cele mai mari în ceea ce privește cooperarea globală este atitudinea anumitor lideri, cum ar fi cei din Statele Unite, care au adoptat poziții sceptice cu privire la schimbările climatice. „Există voci care consideră că schimbările climatice sunt o farsă, așa cum a sugerat fostul președinte Donald Trump”, constată Parker, argumentând că acest tip de negare nu contribuie deloc la progres.
În prezent, nu este sigur dacă președintele american va participa la conferința de climă din Brazilia, iar lipsa unui lider global precum SUA s-ar putea dovedi fatală pentru viziunea de coeziune internațională. Parker subliniază că, fără un angajament clar din partea marilor puteri, obstacolele pentru atingerea unor rezultate cu adevărat ambitioase se vor amplifica.
ÎNTRE ADEVĂRURI ȘI SPERANȚE
Pe de altă parte, parcursul publicului rămâne unul destul de optimist: „Ultimul sondaj Eurobarometru arată că peste 85% dintre cetățenii Uniunii Europene consideră schimbările climatice ca fiind o problemă urgentă care necesită rezolvare.” Acest angajament la nivel de bază se traduce într-o creștere a investițiilor în energie regenerabilă, mai ales în țări precum China, care își propune să fie un lider în domeniu.
Parker concluzionează că, deși se preconizează o creștere a temperaturii de 2.5 la 2.8 °C dacă toate promisiunile sunt respectate, există o fereastră de speranță. „Dacă toate țările își respectă angajamentele, am putea ajunge la o creștere de aproximativ 1.9 °C”, afirmă el, insistând asupra importanței continuării discuțiilor în cadrul conferințelor internaționale ca modalitate de a menține în viață procesul de colaborare.”
Fie că se va ajunge la o înțelegere sau nu, prețul plătit pentru inacțiune continuă să fie exorbitant, iar istoria va evalua cum reacționăm acum la provocările climatice.
