Miningul oceanic aduce riscuri majore pentru rețelele alimentare marine
Conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Hawaii, extragerea mineralelor din adâncurile oceanului ar putea avea consecințe devastatoare asupra micilor organisme de la baza rețelelor alimentare marine, afectând astfel pescuitul și, implicit, hrana pe care o consumăm. Acest tip de mining, denumit mining profund, implică forarea fundului oceanic pentru a extrage noduli polimetalici încărcați cu minerale esențiale precum cupru, fier și zinc.
Studiul, publicat în jurnalul științific Nature Communications, a analizat deșeurile generate în urma unui test de mining desfășurat în 2022. Zona cercetată, denumită „zona twilight” a oceanului Pacific, se află la adâncimi de aproximativ 200-1.500 metri. Descoperirile lor subliniază că deșeurile minerale pot afecta organismele marine minuscule, precum creveți de dimensiuni mai mici de 2 milimetri, până la pești de 5 centimetri.
Procesul de extracție implică aducerea la suprafață a nodulilor, iar pentru a face acest lucru, companiile minerale sunt obligate să reintroducă în ocean apa de mare extrasă, împreună cu pământ și sedimente, creând astfel o plumă tulbure de particule. Aceste particule au dimensiuni asemănătoare cu cele ale alimentelor naturale consumate de zooplanctonul din acea adâncime, afectând peste jumătate din populația de zooplancton din ocean.
Seniorul autor al studiului, Brian Popp, descrie aceste particule de deșeu ca fiind „junk food” pentru zooplancton, ceea ce afectează 60% din micronekton, organismele care consumă zooplancton. Această subnutriție are implicații profunde, deoarece aceste mici organisme reprezintă sursa de hrană pentru peștii comercial importanți, precum mahi mahi sau ton.
Impactul asupra mediului acvatic nu poate fi neglijat. În timp ce alte studii s-au concentrat pe efectele negative ale miningului prin forarea fundului oceanic, cercetarea actuală aduce în discuție și impactul asupra zonei de mijloc a apei. Se impune o evaluare atentă a modului în care deșeurile minerale sunt reintroduse în ocean și la adâncimea corespunzătoare, întrucât returnarea lor la fundul oceanului ar putea fi la fel de dăunătoare.
Popp sugerează că întreprinderea miningului oceanic poate să nu fie necesară, având în vedere că există surse alternative de metale, precum reciclarea bateriilor și electronicelor sau procesarea deșeurilor din exploatări anterioare.
Cu toate acestea, activitatea de mining oceanic este deja pe agenda internațională, iar autoritățile, precum Autoritatea Internațională a Fundului Maritim, au început să acorde contracte pentru explorare. În Statele Unite, președintele Donald Trump a manifestat interes pentru aceste operațiuni, semnând ordine executive pentru a accelera procesul de autorizare a miningului oceanic în circumstanțe comerciale complexe.
Organizațiile ecologiste atrag atenția asupra efectelor negative pe care miningul adânc le are asupra ecosistemului marin și asupra dioxidului de carbon, căci exploatarea va perturba nu doar viața marină, ci și carbonul care este deja sechestrat în ocean. Această abordare a ridicat întrebări fundamentale despre viabilitatea miningului profund și despre potențialul său de a distruge funcțiile oceanului.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestei industrii emergente, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare. Această cercetare reprezintă un pas esențial în evaluarea modului în care activitățile de mining oceanic pot fi gestionate într-un mod care să minimizeze daunele cauzate oceanului și ecosistemului său.
Studii ulterioare vor ajuta la formularea unor practici responsabile din punct de vedere ecologic și vor contribui la protecția alimentelor marine și a sănătății oceanului în ansamblul său.
