Exploatarea nisipului amenință viitorul ecosistemului esențial din sud-estul Asiei
Exploatarea intensă a nisipului din râul Mekong pune în pericol cel mai mare lac de apă dulce din sud-estul Asiei, având consecințe catastrofale, conform unui nou studiu publicat în revista Nature Sustainability. Lacul Tonlé Sap din Cambodgia, care face parte din Rezervația Biosferică UNESCO, reprezintă un ecosistem lacustru deosebit de diversificat ecologic, găzduind amfibii, reptile, mamifere și păsări pe cale de dispariție, cu un număr de 885 de specii. Acest lac susține două milioane de pescari și hrănește milioane de oameni.
Viitorul lacului Tonlé Sap este acumulat de amenințări, deoarece intensitatea sistemului de „flux invers” care aprovizionează lacul a scăzut constant în ultimii ani. O echipă de cercetători a identificat cauza principală a acestei diminuări drept exploatarea nisipului din râul Mekong, atât în Cambodgia, cât și în Vietnam.
Exploatarea nisipului presupune extragerea nisipului din fundul râului, cea mai mare parte fiind utilizată în industria construcțiilor. Ratelor de extracție a nisipului din Mekong au crescut rapid, depășind acum 100 de milioane de tone anual.
Profesorul de Geografie Fizică Steve Darby de la Universitatea din Southampton și coautor al studiului a declarat: „Au existat multe speculații cu privire la declinul intensității fluxului invers, cu schimbările climatice și barajele construite pe Mekong în amonte, în China și Laos fiind identificate ca posibile cauze. Studiul nostru demonstrează că, deși schimbările climatice și barajele sunt factori minori, principala cauză a fost, fără îndoială, incizarea fundului râului cauzată de exploatarea excesivă a nisipului.”
Impactul sistemului de flux invers
Lacul Tonlé Sap este susținut de un sistem neobișnuit de flux invers. Râul Tonlé Sap, de obicei, drenează lacul, curgând în aval spre Phnom Penh, unde se unește cu râul Mekong. Însă, în sezonul musonic, pulsațiile de inundație ale Mekong-ului cresc suficient pentru a forța râul Tonlé Sap să inverseze fluxul timp de câteva luni, umplând astfel lacul.
Lacul Tonlé Sap stochează atât de multă apă în timpul acestui impuls sezonier de inundație, încât acționează ca un „capacitor de inundație” gigantic, reglând nivelurile apelor de inundație în delta Mekong, zonă unde trăiesc 23 de milioane de oameni, înainte de a elibera apa dulce stocată în timpul sezonului uscat.
Studiul arată că, între 1998 și 2018, nivelurile fundului râului Mekong au scăzut, iar acest lucru, determinat de exploatarea nisipului și de retenția sedimentelor de către baraje, a dus la o reducere a volumelor fluxului invers cu între 40% și 50%.
Proiecții alarmante pentru viitor
Proiecțiile pentru 2038 sugerează că, datorită scăderii continue a fundului râului cauzată de exploatarea nisipului, fluxul invers ar putea scădea cu până la 69% comparativ cu 1998. Dr. Quan Le, cercetător asociat în riscurile de inundație din delta, a subliniat că creșterea rapidă a urbanizării a generat o cerere globală crescută pentru nisipuri de construcții, ceea ce a dus la un ritm accelerat al extracției nisipului din râuri.
„Studiul nostru constată că această extracție intensivă de nisip, combinată cu sedimentul reținut de barajele din bazinul inferior al Mekong-ului, a slăbit deja pulsatilitatea de inundație a lacului Tonlé Sap, provocând daune ambientale de durată și subliniind necesitatea urgentă de gestionare sustenabilă a sedimentelor pentru a preveni realizarea acestor proiecții sumbre,” a declarat el.
Riscuri și măsuri necesare
În medie, nivelurile fundului râului pe parcursul întregului curs al Mekong-ului inferior din Cambodgia și Vietnam au scăzut cu doi până la trei metri în ultimele două decenii. „La acest ritm, în termen de zece ani, sistemul riscă o prăbușire aproape totală,” a adăugat profesorul Darby, insistând asupra biodiversității extraordinare a Mekong-ului, a doua ca mărime după Amazon, și dependența sa de funcționarea normală a lacului Tonlé Sap.
Un colaps al acestui sistem ar avea consecințe catastrofale pentru biosferă, pentru mijloacele de trai ale milioane de oameni și pentru inundațiile din regiune.
Știința continuă să evalueze consecințele exploatării nisipului în această regiune. Proiectul intitulat „Nisipuri Ascunse”, condus de profesorul Julian Leyland de la Universitatea din Southampton, investighează impactul exploatării nisipului asupra mediului și comunităților din Cambodgia.
Profesorii Craig Hutton și Paul Kemp, de asemenea de la Universitatea din Southampton, se angajează într-un nou proiect pentru a înțelege pe deplin impactul ecologic asupra lacului Tonlé Sap, în special efectul asupra peștilor. Hutton a declarat că lacul este estimat a hrăni aproximativ șase milioane de oameni, oferind până la 60% din proteina Cambodgiei.
Disfuncția nivelului lacului cauzată de extracția nisipului, împreună cu defrișările, pescuitul ilegal și utilizarea extremă a pesticidelor și îngrășămintelor, impun un preț greu asupra producției de pește, amenințând atât securitatea alimentară, cât și mijloacele de trai.
Hutton a adăugat: „Pescarii se confruntă cu pierderi de până la 80% în peștele din acvacultură, scăderi în capturile sălbatice și datorii în creștere la gospodării.” Unul dintre interviuati a spus: „Vrem doar o viață mai bună pentru copiii noștri acum. Orice altceva decât pescuitul.”
Acest cercetare semnalează urgența cu care trebuie abordate problemele legate de exploatarea nisipului, nu doar pentru a proteja mediul, dar și pentru a asigura viitorul economic al comunităților din sud-estul Asiei.
