Fragmentele Pietrei din Scone: O Istorie Ascunsă
Piatra din Scone, cunoscută și sub numele de Piatra Destinului, este un relicvar istoric prețios al Marii Britanii, utilizat timp de secole la ceremonia de încoronare a regilor. Această bucată de calcar, cu o greutate de 152 kg, a trecut printr-o serie tumultuoase de furturi și călătorii, una dintre ele ducând la pierderea a 34 de fragmente. Profesorul Sally Foster, de la Universitatea Stirling, a dedicat ultimii ani urmăririi acestor fragmente și reconstruirii istoriei complexe a Pietrei și a pieselor sale. Lucrările sale recente, publicate în The Antiquaries Journal, detaliază o poveste influențată de mituri, identitate națională și controverse politice între Scoția și Anglia.
O ISTORIE ÎNCERCATĂ
Cercetătorii consideră că Piatra a fost extrasa dintr-o carieră din apropierea orașului Perth, însă nu se cunoaște cu exactitate momentul. Potrivit profesorului Foster, Piatra a devenit simbolul pe care îl cunoaștem astăzi în jurul secolului al XIII-lea, când conducătorii scoțieni au început să o folosească în ceremonii de încoronare. Totuși, la sfârșitul aceluiași secol, aceasta a fost furată de Edward I al Angliei și utilizată pentru încoronările de la Westminster Abbey, un act considerat de mulți drept un simbol al supunerii scoțiene.
După multe secole, pe dimineața de Crăciun din 1950, membri ai Partidului Național Scoțian, conduși de Ian Hamilton, au reușit să fure Piatra din Westminster Abbey, intenționând să o aducă înapoi în Scoția. Legendara poveste spune că au scăpat Piatra, aceasta rupându-se în două, dar a fost reparată și returnată în termen de trei luni. Un bărbat pe nume Robert (Bertie Gray) a avut un rol crucial în aceste evenimente, având o legătură puternică cu Piatra atât pe plan politic, cât și practic.
FRAGMENTE PIERDUTE ȘI GĂSITE
În timpul furtului și reparației din 1950-1951, Bertie Gray a păstrat o serie de suvenire sub forma fragmentelor de rocă, pe care le-a distribuit mai multor persoane, oferindu-le certificate de autenticitate. Munca lui Foster a fost concentrată pe identificarea acestor fragmente, aflând unde s-au dus și cine le deține. O anchetă din 1956 a raportat că 34 de piese din Piatra erau dispărute; prin cercetările sale, Foster a reușit să identifice 17 din aceste fragmente. Multe dintre acestea au fost transformate în bijuterii, de exemplu, prietena lui Ian Hamilton a primit o broșă cu un astfel de fragment, iar Winnie Ewing, o politiciană scoțiană din SNP, a fost fotografiată purtând un pandativ ce conținea un fragment. Aceasta a declarat într-un interviu că „ar dori să fie arestată pentru posesia unei proprietăți furate.”
Alte fragmente au fost trimise pentru teste științifice, iar cel puțin o piesă a ajuns în Australia, după ce Gray a oferit o bucată unei femei australiene care a vizitat Scoția. Femeia, care a murit în 1967, a donat fragmentul, scrisoarea de autentificare și un card de vizită al lui Gray Muzeului din Queensland.
EFORTURI PENTRU FINALIZAREA PUZZLE-ULUI
Foster sugerează că existența și poveștile acestor fragmente adaugă noi straturi de semnificație și valoare Pietrei. Fragmentarea a dus, în cele din urmă, la conexiuni mai personale pentru diferite familii și la o importanță a Pietrei pentru locuri din afara Marii Britanii, care acum au un motiv să povestească despre Piatra din Scone. Totuși, 17 piese rămân în continuare neidentificate, iar Foster speră că expunerea publică a poveștii va duce la descoperirea mai multor detalii.
„Textul din prima mea propunere a prezis că mai multe fragmente vor fi cunoscute înainte de publicarea acestei lucrări. Răspunsurile primite de la public, ca urmare a interesului mediatic din ianuarie 2025, sunt revelatoare și justifică de ce o abordare biografică composite a Pietrei, a fragmentelor și replicatelor sale este esențială pentru a înțelege pe deplin semnificațiile și relevanța contemporană,” scrie Foster.
Acest articol este rezultatul unei munci atente. Publicația se bazează pe cititorii săi pentru a menține jurnalismul științific independent în viață, așa că considerați o donație pentru susținerea misiunii Science X.
