Ceramica specializată dezvăluie organizația complexă a societății El Argar acum 4.000 de ani
Un studiu recent realizat de echipa de cercetători de la Universitatea Autonomă din Barcelona a scos la iveală faptul că majoritatea ceramicii descoperite în centrele politice și administrative ale societății El Argar nu a fost produsă local, ci în așezări specializate situate în muntii de coastă ai Peninsulei Iberice. Aceste descoperiri au fost publicate în revista Journal of Archaeological Science, analizând compoziția și circulația materialelor brut utilizate pentru a produce ceramica caracteristică a El Argar, o civilizație care a prospărit între anii 2200-1550 î.Hr. în provincia Murcia.
Contrar credinței anterioare, conform căreia fiecare comunitate producea propria ceramică din materiale locale, rezultatele acestui studiu sugerează o organizare socială și economică complexă și ierarhizată. David Gomez, cercetător în domeniul geologiei, explică: „Cele mai multe piese, în special formele standardizate cum ar fi cănile și borcanele, erau realizate dintr-un lut roșu provenit dintr-o alterare climatică a rocilor metamorfice, găsite în muntii de coastă din Murcia, Almeria și Granada.”
De asemenea, Carla Garrido, cercetătoare predoctorală, afirmă: „Ceramica fabricată din acest tip distinct de lut a devenit exclusivă începând cu anul 1900 î.Hr., când El Argar a atins apogeul expansiunii teritoriale și dezvoltării economice.” Marta Roigé, geolog la UAB, confirmă aceasta prin studii petrografice, subliniind că luturile roșii cele mai apropiate de ceramica El Argar se găsesc în depunerile pleistocene situate pe versanții nord-vestici ai muntelui Almenara, în zona actuală a municipiului Lorca.
În acea zonă au fost documentate o serie de așezări mici care păreau specializate în producția de borcane mari și căni tipice El Argar. Aceste așezări se diferențiază grandios de așezările mari de pe dealuri, fiind descoperite grație cantității semnificative de ceramică găsită la suprafață, explică Adrià Moreno, cercetător la Serviciul Arheologic de Stat din Saxonia-Anhalt, Germania.
Studiul a implicat cercetarea unei zone de 5.200 de kilometri pătrați și analiza compoziției sedimentare și petrografice a peste 140 de depozite de materii prime originale, comparându-le cu obiecte recuperate din patru așezări principale ale El Argar: Tira de Lienzo, Ifre, Zapata și Cabezo Negro. De asemenea, cercetătorii au dezvoltat modele spatiale pentru a evalua relațiile dintre ceramică, materii prime și regiuni.
Rezultatele sugerează o economie complexă și interconectată regional a sistemului El Argar, cu dovezi empirice care arată o organizare structurată a producției ceramice. Roberto Risch, coordonatorul studiului, subliniază: „Uniformitatea tehnologicică și compozițională observată între diferitele așezări sugerează o planificare și un control al proceselor de producție care depășesc sfera strict domestică.” Aceasta sugerează o coordonare supra-locală în gestionarea resurselor, cunoștințelor tehnice și distribuției produselor, în conformitate cu dinamicile de centralizare și specializare caracteristice modelului statal El Argar de acum aproape 4.000 de ani.
Punctul central al acestui studiu este ceramica, care devine o dovadă esențială a interacțiunilor regionale și economice. Deși ierarhia politică și socială a societății El Argar este un fapt acceptat, rezultatele adaugă valoare arătând cum această ierarhie se reflecta și în tehnicile de ceramică și organizarea producției materiale. Ceramica nu mai este văzută doar ca un obiect de consum, ci ca un instrument pentru a urmări mecanismele de control, circulație și coeziune ideologică în interiorul teritoriului.
Prin urmare, studiul realităților ceramice din societatea El Argar ne ajută să înțelegem complexitatea interacțiunilor economice și sociale care au caracterizat această civilizație acum 4.000 de ani.
