TALKING WITH OUR HANDS: CUM CULTURA FORMEEAZĂ GESTICULAȚIA NOASTRĂ
Dacă te-ai aflat vreodată la o masă cu prieteni și conversația era vivace, poate te-ai întrebat dacă mâinile tale se alătură discuției sau rămân concentrate pe cuțit și furculiță. Studiul recent realizat de Departamentul de Psihologie și Neuroștiințe de la Universitatea Duke arată că gesticulația nu este doar o chestiune de stil sau obicei individual, ci reprezintă o expresie culturală profund legată de identitatea rasială.
În cadrul acestei cercetări, s-a constatat că așteptările necorespunzătoare legate de gesticulare pot influența dinamica comunicării interrasiale. „Cel mai important rezultat este că comunicarea noastră diferă clar”, a declarat Nicholas J. Gaither, profesor asociat de psihologie și neuroștiințe și co-autor al lucrării. „Unii dintre noi pot comunica diferit decât ceilalți. Unii dintre noi folosesc mâinile mai mult, iar asta nu înseamnă că nu putem comunica. Când întâlnim aceste neconcordanțe în comunicare, poate ar trebui să ne străduim un pic mai mult să ne înțelegem unii pe alții peste diferențele de grup.”
Articolul, publicat în The Journal of Experimental Psychology: General, analizează frecvența cu care americanii de culoare și cei albi folosesc gesturi în timpul vorbirii și modul în care ceilalți interpretează această comunicare nonverbală. Descoperirile subliniază că ceea ce se simte natural în timpul comunicării poate diferi semnificativ între grupurile rasiale, iar aceste diferențe pot modela percepția pe care o au oamenii unii despre alții.
Studiul a reunit rezultatele a patru experimente. Primul dintre ele a examinat percepția gesturilor: participanții de culoare și albi au observat clipuri video cu actori de aceeași rasă care utilizau sau nu gesturi frecvente. Observațiile au arătat că privitorii de culoare considerau că gesticularea abundentă este mai naturală, în special pentru vorbitorii de culoare, în timp ce privitorii albi percepeau că un nivel mai scăzut de gesticulare este mai tipic pentru vorbitorii albi. Vorbitorii care se aliniau acestor așteptări culturale erau, de asemenea, evaluați ca fiind mai „pozitivi” și „competenți”.
Pentru a înțelege dacă stilul de gesticulare al vorbitorilor se ajusta în funcție de identitatea partenerului de conversație, echipa de cercetare a analizat înregistrări de la „Tavis Smiley Show”, un talk-show de televiziune popular, unde au observat utilizarea gesturilor într-un cadru conversațional natural. Rezultatele au confirmat observațiile anterioare, arătând că gazda de culoare utiliza mai multe gesturi cu invitații de culoare decât cu cei albi, sugerând stiluri de comunicare sincronizate cultural.
Ulterior, cercetătorii s-au concentrat pe gesticulare, comparând frecvența și dimensiunea gesturilor între indivizi de culoare și albi, în context de laborator. Rezultatele au confirmat încă o dată că vorbitorii de culoare gesticulează mai frecvent și folosesc gesturi mai ample decât cei albi.
Un alt aspect important al cercetării a fost studierea indivizilor biraciali (de culoare și alb). Atunci când identitatea de culoare a participanților era accentuată, aceștia gesticulau mai des și cu mișcări mai ample. În schimb, când identitatea albă era subliniată, gesturile deveneau mai restrânse. Acest lucru sugerează că utilizarea gesturilor se poate adapta flexibil în funcție de identitatea culturală, chiar și la aceeași persoană.
În concluzie, aceste studii scot în evidență faptul că gesticularea nu este doar o caracteristică personală, ci un mod de expresie profund ancorat în cultură, strâns legat de identitate și normele de grup. Cercetarea subliniază, de asemenea, că așteptările necorespunzătoare legate de comportamentele nonverbale pot influența percepțiile și interacțiunile între grupurile rasiale. „Oamenii de culoare și cei albi comunică diferit, și asta este în regulă,” afirmă Esha Naidu, autoarea principală a studiului. „Dar acest lucru poate face mai dificilă conectarea între grupuri. Dacă ne luăm un moment pentru a considera de ce cineva ar putea comunica diferit, conștientizarea crescută ar putea conduce la o înțelegere mai bună.”
