Învățarea unei noi limbi: Provocările pronunției și mișcărilor capului
Studii recente realizate de Universitatea Radboud evidențiază dificultățile întâmpinate de adulții care învață o limbă străină, în special în ceea ce privește pronunția și utilizarea corectă a intonației. Aceste cercetări, conduite de lingvista Lieke van Maastricht, sugerează că, adesea, acestea continuă să aplice tiparele de intonație și mișcările capului din limba lor maternă, ceea ce duce la confuzii în comunicare. O simplă eroare de intonație poate schimba semnificativ sensul unei propoziții.
Van Maastricht a realizat interviuri cu vorbitori de catalană care învățau engleză, colaborând cu colega sa spaniolă, Núria Esteve-Gibert. Aceasta din urmă a descoperit anterior că copiii mici, care nu sunt capabili să folosească intonația pentru a sublinia informațiile esențiale dintr-o propoziție, pot comunice nonverbal folosind mișcările capului și expresiile faciale. Întrebarea care s-a pus a fost dacă adulții ar putea compensa greșelile de intonație prin informații nonverbale similare.
Lucrarea a fost publicată în revista „Language Learning” și a evidențiat un experiment cu studenți spanioli care învățau engleză. Aceștia au fost rugați să asiste la un joc în care un personaj fictiv, Anna, extrăgea obiecte dintr-un sac. Participanții trebuiau să îi spună ce să aleagă, de exemplu, „Ia șoseta galbenă”. Atunci când erau prezentate atât o șosetă roșie, cât și una galbenă, trebuiau să accentueze „GALBENĂ” pentru a clarifica alegerea. Analizând înregistrările video, cercetătorii au putut observa modul în care participanții plasau accentul în propoziții și modul în care mișcările faciale le influențau exprimarea.
Concluziile au fost clare: adulții catalani foloseau mișcări ale capului la vorbirea engleză, însă aceste gesturi nu îi ajutau să învețe intonația corectă a limbii. Ba mai mult, le influențau negativ învățarea. Van Maastricht afirmă că aceștia „copiind atât gesturile cât și intonația din limba maternă, nu reușesc să transmită informații esențiale în noua limbă, ceea ce îi poate deruta pe vorbitorii nativi”.
Importanța sunetelor într-o limbă, cum ar fi accentul și intonația, este esențială pentru o comunicare eficientă. Plasarea greșită a accentului poate schimba complet semnificația unei propoziții. De exemplu, în spaniolă, HAblo înseamnă „Eu vorbesc”, dar haBLÓ cu accent pe „ó” înseamnă „el a vorbit”. Aceasta provocare este similară și pentru vorbitorii de olandeza care învață spaniola; ei tind să accentueze anumite cuvinte în locuri unde nu este adecvat, stârnind confuzie printre vorbitorii nativi.
Din păcate, mesajul nu este tocmai pozitiv pentru cei ce învață o limbă străină. Van Maastricht subliniază că, deși copiii pot comunica nevoile lor prin mijloace nonverbale, adulții care nu sunt vorbitori nativi nu pot adopta aceste strategii cu aceleași eficiență. „Este crucial să se acorde timpul necesar pronunției, deoarece de multe ori lecțiile sunt concentrate pe gramatică și vocabular, ignorând astfel importanța intonației.” Învățarea intensificată a pronunției poate oferi rezultatele dorite, mai ales prin expunerea constantă la informații despre limba străină, fie prin filme sau serii subtitrate.
Astfel, scopul ar trebui să fie familiarizarea cu structurile pronunției, pentru a crește capacitatea de comunicare și a reduce neînțelegerile între vorbitorii nativi și cei învățători de limbi străine.
