Explicație evoluționistă pentru comportamentul ‘iregulat’ al fricii de riscuri
Cercetătorii de la Universitățile Exeter și Bristol au adus în prim-plan un nou model matematic care analizează modul în care răspunsul emoțional la riscurile rare, dar cu consecințe grave, denumit răspuns de frică extremă (dread risk response), este favorizat de evoluție. Această reacție intensă de teamă față de evenimente cum ar fi atacurile teroriste sau accidentele nucleare determină indivizii să adopte comportamente de evitare extreme, expunându-se, paradoxal, unui risc mai mare de a suferi accidente în situații mai comune, precum cele de circulație.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii au descoperit că indivizii care au tendința de a evita activități cu risc, deși improbabile, dar capabile să provoace distrugerea semnificativă a grupului lor familial extins, au tendința de a lăsa mai multe copii ale genelor lor de-a lungul timpului. Astfel, acești indivizi tind să aleagă alternative care implică un risc mai mare pentru ei înșiși, cum ar fi preferința de a conduce în loc de a zbura, în urma unei catastrofe aeriene.
Îndelungata frică de riscuri de masă
Dr. Sasha Dall, profesor asociat de Biologie Teoretică la Universitatea din Exeter, explică: „Lumea a fost întotdeauna un loc plin de riscuri, plină de pericole nesigure. Deși viața modernă este, în general, mai sigură, păstrăm un sentiment profund de teamă pentru evenimente care ar putea provoca o pierdere de vieți în masă, precum atacurile teroriste sau dezastrele naturale, iar acest lucru ne influențează comportamentul.”
Studiul publicat în revista Scientific Reports subliniază importanța de a înțelege modul în care percepția riscurilor afectează deciziile oamenilor. Aceasta contrazice viziunea tradițională conform căreia o simplă îmbunătățire a informației despre riscuri ar putea duce la alegeri mai sigure.
Un model provocator
Autorul principal al lucrării, profesorul emerit John McNamara de la Școala de Matematică a Universității din Bristol, susține că „nu contează cât de bine informați sunt oamenii; este probabil ca aceștia să aibă o tendință evoluată de a-și direcționa comportamentul împotriva expunerii la evenimente rare, dar cu mortalitate în masă, pe care le numim riscuri de mediu sau agregate.”
Acest tip de comportament poate să ducă la strategii care par nesăbuite din perspectiva alegerilor individuale, prin faptul că, deși conducerea poate prezenta un risc mai mare pentru siguranța personală, poate fi considerată mai sigură pentru protejarea liniei genetice generale.
Implicațiile sociale și familiale
Această cercetare deschide noi căi în înțelegerea prejudecăților cognitive și a comportamentului uman, în special în contextul unor evenimente catastrofale care pot influența măsuri de prevenire și educație publică. Conștientizarea acestei tendințe evoluate ar putea ajuta la dezvoltarea de strategii care să îmbunătățească reacțiile societății la evenimentele riscante și să minimizeze riscurile de accidentare care rezultă din frica abnormală.” în concluzie, cercetările subliniază complexitatea și natura profundă a răspunsului uman la riscuri, care rămâne ancorat în moștenirea evoluționistă a speciei noastre.
