Promisiunile climatice COP30 favorizează eliminarea carbonului pe baza terenului în detrimentul reducerii emisiilor
Un raport recent lansat în cadrul summitului climatic COP30 din Brazilia scoate în evidență un aspect alarmant: națiunile nu reușesc să îndeplinească sarcinile esențiale pentru reducerea emisiilor, cum ar fi oprirea și inversarea defrișărilor și degradării pădurilor. În schimb, se bazează pe scheme nerealiste de eliminare a carbonului, precum plantarea masivă de copaci.
Raportul intitulat „Land Gap 2025”, condus de Universitatea din Melbourne în colaborare cu un consorțiu global de experți, discută despre motivele pentru care țările se folosesc de niveluri impracticabile de eforturi bazate pe teren pentru a atinge emisii net-zero, în loc să opteze pentru soluții climatice mai realiste care includ protejarea pădurilor existente și eliminarea treptată a combustibililor fosili.
Deși susținătorii pădurilor adesea atribuie lipsa de acțiune unei insuficiențe de finanțare pentru protecția acestora, autorii raportului sugerează că adevărata piedică este un sistem global care pune dezvoltarea economică în competiție cu conservarea.
Dr. Kate Dooley, autoarea principală a raportului și cercetătoare la Universitatea din Melbourne, a explicat că documentul prezintă o serie de reforme, multe dintre ele deja în curs de implementare, care pot rezolva acest conflict fundamental și pot alinia obiectivele esențiale de mediu și biodiversitate cu cele economice. „De ce ignoră atât de multe țări protecția pădurilor ca pilon principal al obiectivelor climatice? Răspunsul este că se află într-o lume în care datoriile suverane exorbitante și politicile fiscale și comerciale favorabile industriei îi forțează să exploateze pădurile pentru a-și menține economiile pe linia de plutire”, a afirmat Dr. Dooley.
Raportul din 2025 analizează promisiunile climatice făcute de toate țările, cu actualizări bazate pe noile submisii către Secretariatul Climatic al ONU, cu privire la planurile național determinante (NDC-uri) și strategiile pe termen lung pentru 2050. Autorii subliniază două deficiențe esențiale în planurile climatice naționale prezentate pentru COP30:
Până în 2030, rata anuală a defrișărilor la nivel global ar trebui să rămână la patru milioane de hectare, cu altele 16 milioane de hectare de păduri degradate, ceea ce depune o presiune uriașă asupra ecosistemelor și comunităților vulnerabile, inclusiv popoarelor indigene și fermierilor de mici dimensiuni.
„Este dezamăgitor să vedem că mai puțin de 40% dintre părțile la Acordul de la Paris au prezentat un nou plan climatic și că promisiunile de reducere a emisiilor prin oprirea și inversarea defrișărilor sunt limitate în planurile naționale”, a declarat Dr. Dooley, subliniind faptul că țările nu au fost suficient de ambițioase în angajamentele lor.
Experții estimează că pentru a respecta aceste angajamente, ar fi necesar ca țările să aloce aproximativ un miliard de hectare de teren — o suprafață mai mare decât Australia — către eliminarea carbonului pentru a-și îndeplini obiectivele. Aceasta reprezintă o ușoară creștere comparativ cu raportul Land Gap din 2022.
Conform estimărilor actuale, cele mai bune previziuni privind viitoarele creșteri ale temperaturii globale variază între 1,8°C și 2,0°C față de nivelurile preindustriale, cu condiția ca țările să respecte termenul limită pentru angajamentele lor de emisii. „Dacă se întâmplă să nu respecte aceste angajamente, estimările ar putea crește și mai mult”, a adăugat Dr. Alister Self, co-autor și analist de cercetare senior la Climate Resource.
