CEL MAI VECHI RNA EXTRACTAT DIN MAMUTUL LÂNOS
O echipă de cercetători de la Universitatea din Stockholm a realizat o descoperire revoluționară: pentru prima dată în istoria științifică, au reușit să izoleze și să secvențieze molecule de RNA din țesutul unui mamut lânos, datând din Epoca de Gheață. Aceste secvențe de RNA sunt cele mai vechi vreodată recuperate, provenind din țesuturi păstrate în permafrostul siberian timp de aproape 40.000 de ani.
Studiul a fost publicat în revista Cell și evidențiază nu doar faptul că ADN-ul și proteinele, ci și RNA-ul, pot supraviețui perioade îndelungate, oferind perspective noi asupra biologiei speciilor dispărute. Emilio Mármol, autorul principal al studiului, explică semnificația acestui progres: „Cu RNA, putem obține dovezi directe asupra genelor care sunt active, oferind o imagine a ultimelor momente din viața unui mamut care a umblat pe Pământ în timpul ultimei perioade glaciare. Aceste informații nu pot fi obținute doar din ADN.”
Mármol, care a fost cercetător postdoctoral la Universitatea din Stockholm și acum face parte din Globe Institute din Copenhaga, a colaborat cu cercetători de la SciLifeLab și Centrul pentru Paleogenetica, o inițiativă comună între Universitatea din Stockholm și Muzeul Național de Istorie Naturală al Suediei.
RNA VECHI ȘI IMPORTANT
Identificarea expresiei genelor în țesutul muscular al lui Yuka, un mamut juvenil care a murit acum aproape 40.000 de ani, a fost un alt succes al cercetătorilor. Din cele peste 20.000 de gene care codifică proteine în genomul mamutului, nu toate erau active. Moleculele de RNA detectate codifică proteine cu funcții cheie în contracția musculară și reglarea metabolică sub stres. „Am găsit semne de stres celular, ceea ce nu este surprinzător având în vedere că cercetările anterioare sugerează că Yuka a fost atacat de lei-de-peșteră cu puțin înainte de moartea sa,” adaugă Mármol.
Echipa a descoperit, de asemenea, o varietate de molecule RNA care reglează activitatea genelor în mostrele musculare ale mamutului. Marc Friedländer, profesor asociat la Departamentul de Biosciences Moleculare, menționează că micromoleculele de RNA găsite în țesuturile mamutului constituie dovezi directe ale reglementării genelor care se desfășurau în timp real în epoca antică.
IMPLICAȚIILE DESCOPERIRII
Rezultatele sugerează că moleculele de RNA pot supraviețui mult mai mult decât se credea anterior. Acest lucru deschide noi posibilități de a studia nu doar genele active ale animalelor dispărute, ci și virusuri ARN, cum ar fi cele ale gripelor și coronavirusurilor, conservate în rămășițe din Epoca de Gheață. „În viitor, ne propunem să realizăm studii care să combine RNA-ul preistoric cu ADN-ul, proteinele și alte biomolecule conservate,” afirmă Dalén, profesor de Genomica Evoluționară la Universitatea din Stockholm.
Aceste studii ar putea diminua considerabil înțelegerea noastră asupra megafaunei dispărute, precum și a altor specii, relevând numeroasele straturi ascunse ale biologiei care au rămas înghețate în timp până acum. Concluzia lui Mármol subliniază importanța acestui avans: „Este prima dată când reușim să investigăm gene reglate de RNA în rămășițe atât de vechi, ceea ce deschide uși pentru noi descoperiri.”
Informații suplimentare se pot găsi în articolul complet publicat în Cell (2025).
