Estimarea greșită a vegetației din Antarctica din cauza lichenilor închiși la culoare
Un nou studiu realizat de o echipă de cercetători de la Institutul de Cercetare a Informațiilor Aeroespaciale din Academia Chineză de Științe (AIRCAS), în colaborare cu Centrul pentru Studii Avansate în Științele Pământului și Biodiversitate din Argentina (CADIC-CONICET), a scos la iveală lacune semnificative în hărțile vegetației din Antarctica, generate de detectabilitatea slabă a lichenilor închiși la culoare.
Publicate recent în revista The Innovation, descoperirile demonstrează că metodele convenționale de teledetecție optică subestimează sistematic acoperirea vegetației din Antarctica, problema fiind deosebit de pronunțată în regiunile dominate de lichenii închiși la culoare.
În special, în Insulele South Shetland situate la latitudini mai joase, acoperirea vegetației este subestimată cu aproximativ 31,5%, lichenii închiși la culoare fiind responsabili pentru 73% din această eroare. În Peninsulele Antartice din nord-est, lichenii constituie până la 90% din acoperirea totală a vegetației. Cu toate acestea, indicii spectrali clasifică frecvent aceste zone ca fiind „nevegetate”. Studiul relevă că, cu cât proporția de lichenii închiși la culoare este mai mare, cu atât subestimarea este mai severă, indicând un bias sistematic în cadrele actuale de cartografiere a vegetației din Antarctica.
Mai mult, cercetătorii au integrat observații cu un set de date geospațiale recent publicat despre lichen pentru a evalua cantitativ modul în care „vegetatia invizibilă” generează erori de cartografiere. Rezultatele arată că lichenii închiși la culoare constituie, în medie, 54% din comunitățile de lichen din Antarctica; în regiunile de latitudine joasă, această proporție depășește 40%, în timp ce în latitudinile superioare, aceasta ajunge aproape de 80%.
Această distribuție inegală generează o subestimare spațială părtinitoare, care distorsionează analizele vegetației între regiuni și împiedică evaluările precise atât ale distribuției vegetației, cât și ale dinamicii ecosistemelor. Studiul subliniază că teledetecția viitoare a vegetației din Antarctica ar trebui să se concentreze asupra hotspot-urilor de lichen din latitudini mari, prin monitorizare pe termen lung și optimizarea modelelor.
Aceste descoperiri nu sunt doar o simplă informație științifică, ci un avertisment serios cu privire la lipsurile sistematice în modul în care percepem ecosistemele fragile din Antarctica. Dacă nu sunt corect identificate și cartografiate, aceste lacune ar putea avea consecințe devastatoare asupra managementului și conservării mediului înconjurător.
