PARKURILE EOLIENE ȘI SOLARE AGRAVNEAZĂ TENSIUNILE RURALE EXISTENTE ASUPRA UTILIZĂRII PĂMÂNTULUI ȘI ALIENĂRII POLITICE, A CONSTATA O STUDIU
Transformarea sistemului nostru energetic către surse regenerabile capătă o expresie din ce în ce mai vizibilă în zonele rurale, unde sunt construite parcuri eoliene și solare de mari dimensiuni esențiale pentru succesul tranziției energetice. Cu toate acestea, pentru cei care locuiesc în aceste zone, această dezvoltare depășește simplul proces tehnic, căci ea se loveste de tensiunile existente privind utilizarea terenurilor, inegalitățile sociale și alienarea politică, devenind totodată un catalyst care agravează și redefinește aceste conflicte.
Un articol recent a analizat aceste procese mai îndeaproape și a legat observațiile de o cerință centrală: în loc să privească tranziția energetică izolat, părțile interesate ar trebui să dezvolte un concept cuprinzător pentru zonele rurale. Acest concept ar trebui să se concentreze pe nevoile locuitorilor și să urmărească nu doar asigurarea unei alimentări durabile cu energie, ci și creare unei utilizări echitabile a terenurilor, locuințe accesibile, o infrastructură socială solidă și mijloace de trai durabile.
Profesorul Matthias Naumann de la Universitatea Julius-Maximilians din Würzburg și colegul său David Rudolph, cercetător senior la Universitatea Tehnică din Danemarca, au redactat acest articol. În lucrarea lor, publicată în The Professional Geographer, ei solicită un „drept la pământ” holistic.
BATALIA PENTRU PĂMÂNT: CINE DEȚINE PĂMÂNTUL?
„Extinderea energiei regenerabile necesită suprafețe uriașe de teren – un bun rar în zonele rurale”, subliniază Naumann. În consecință, tranziția energetică duce la o competiție crescândă pentru terenuri. Terenul pentru turbinele eoliene și panourile solare concurează direct cu agricultura, necesitatea locuințelor accesibile și ideile managerilor de turism.
Această competiție poate genera noi nedreptăți. Articolul descrie un fenomen în care investitorii supranționali și globali achiziționează terenuri pe scară largă pentru proiecte energetice. „Deși acest lucru se face în numele protecției climatice, comunitățile locale pot rămâne în urmă atunci când utilizările agricole tradiționale sunt înlocuite sau populația locală beneficiază foarte puțin de valoarea adăugată”, argumentează cercetătorii.
ÎNTRE NEVOIA ENERGETICĂ ȘI NOI OPORTUNITĂȚI
Cu toate acestea, aceste conflicte privind utilizarea terenului nu sunt doar de natură materială; ele au consecințe sociale profunde pentru populație. În consecință, tranziția energetică poate fie să atenueze, fie să agraveze inegalitățile sociale existente în zonele rurale. „Succesul ei este astfel măsurat nu doar în megawați, ci și în justiția socială”, afirmă Naumann.
Într-adevăr, efectele tranziției energetice asupra factorilor precum sărăcia și participarea socială sunt ambivalente. Pe de o parte, există un potențial pozitiv:
- Surse noi de venit pentru proprietarii de terenuri și municipalități.
- Crearea de valoare locală când contractele sunt atribuite companiilor regionale.
- Cooperativele de energie cetățenească, care permit localnicilor să devină producători de energie și să depindă mai puțin de marile companii energetice.
Pe de altă parte, riscurile sunt considerabile:
- Creșterea costurilor energetice poate copleși gospodăriile cu venituri reduse.
- Mai ales în zone izolate unde oamenii depind de mașini, costurile în creștere ale combustibilului amplifică sărăcia.
- Regiunile care s-au bazat anterior pe combustibili fosili sunt amenințate cu pierderi de locuri de muncă.
Prin urmare, cercetătorii concluzionează că, fără măsuri politice bine direcționate, regiunile cu structuri economice slabe, cu puțină putere financiară și coeziune socială redusă ar putea fi afectate în mod deosebit de consecințele negative, în timp ce altele beneficiază. Aceste răsturnări sociale creează apoi un teren fertil pentru exploatarea politică.
TRANZIȚIA ENERGIEI CA UN ACCELERATOR POLITIC
„Procesele majore de transformare generează adesea incertitudine și temeri în rândul populației”, explică David Rudolph. Acest conflict poate deveni un teren propice pentru polarizarea politică, așa cum demonstrează analiza cercetătorilor. Mișcările populiste de dreapta abordează deliberat preocupările populației rurale și exploatează tranziția energetică în scopurile lor. Rhetorica lor deseori prezintă transformarea ca un proiect impus de „elita urbană” care amenință stilurile de viață rurale. În același timp, acestea alimentează o dorință nostalgică pentru economiile „vechi”, bazate pe combustibili fosili.
Conform articolului, aceste conflicte nu sunt atât o reacție la turbinele eoliene individuale, cât mai degrabă un simptom al unor crize structurale profunde: senzația de a fi „lăsat în urmă” în economia globalizată, exacerbata de deteriorarea infrastructurii și migrarea.
VIZIUNE: DE LA TRANZIȚIA ENERGIEI LA UN ‘DREPT LA ȚARĂ’ CUPRINZĂTOR
Cercetătorii promovează, așadar, o perspectivă fundamental nouă. În loc să privesc tranziția energetică în izolare, ei solicită un „drept la țăran.” Această abordare combină și extinde cerințele existente, cum ar fi dreptul la energie, dreptul la locuință și dreptul la mobilitate, într-un concept general cuprinzător pentru zonele rurale, plasând nevoile rezidenților în centrul atenției.
Pentru a realiza acest lucru, decidenții politici trebuie să privească dincolo de sectorul energetic și să coreleze inteligent transformarea cu alte domenii, cum ar fi politica agricolă, de transport și de locuințe. Potrivit celor doi oameni de știință, întrebarea centrală pentru cercetarea și acțiunea politică viitoare este cum poate fi implementat în termeni concreți un astfel de „drept la țară” cuprinzător, pentru a contura un viitor just și durabil pentru zonele rurale.
