PATTERNS DURABILE ÎN LIMBAJUL DIN LUME: O TREIME DIN ‘UNIVERSALELE’ GRAMATICALE SUPORTĂ TESTE RIGUROASE
Un studiu recent demonstrează că, în ciuda diversității imense a limbilor umane, anume tipare gramaticale reapar constant. Această cercetare atrage atenția asupra faptului că aproximativ o treime din „universalele lingvistice” – tipare considerate a fi valabile pentru toate limbile – beneficiază de suport statistic solid atunci când sunt analizate prin metode evoluționiste de ultima generație.
Unei echipe internaționale, condusă de Annemarie Verkerk de la Universitatea Saarland și Russell D. Gray de la Institutul Max Planck pentru Antropologia Evoluționistă, le-a fost încredințată sarcina de a testa 191 de universale propuse, utilizând Grambank, cel mai cuprinzător bază de date de caracteristici gramaticale din lume, ce include mai mult de 1.700 de limbi. Linguștii au încercat în trecut să evite problematica non-independenței geografice și genealogice a limbilor prin selectarea unor limbi distanțate geografic, dar adesea acest proces nu reușea să elimine complet toate dependențele, diminuând puterea statistică și neidentificând traseele istorice. Analizând datele prin metode bayesiene spațio-filo-genetice, autorii au reușit să țină cont de non-independența dintre limbile genealogice și cele geografice, obținând un nivel de rigurozitate statistică rar întâlnit în lucrările anterioare.
Publicată în revista Nature Human Behaviour, cercetarea oferă o nouă perspectivă asupra modului în care limbile evoluează și se schimbă de-a lungul timpului.
LIMBAJUL NU EVOLUEAZĂ LA ÎNTÂMPLARE
„În fața unei diversități lingvistice uriașe, este fascinant să descoperim că limbile nu evoluează la întâmplare,” afirmă Verkerk. „Mă bucur că diferitele tipuri de analize pe care le-am efectuat au convergent pe rezultate foarte asemănătoare, sugerând că schimbarea lingvistică trebuie să fie un component central în explicarea universalelor.”
Studiul a evidențiat dovezi puternice pentru tiparele ce implică ordinea cuvintelor (de exemplu, dacă verbele preced sau urmează obiectele) și universalele ierarhice (de exemplu, dependențele în care argumentele sunt marcate în acordul gramatical). Tiparele impuse de universalele susținute s-au dezvoltat repetat în limbile din lume, sugerând constrângeri adânc înrădăcinate în modul în care oamenii își structurează comunicarea.
Gray, autor senior, a reflectat asupra dilemei de a redacta acest articol dintr-o perspectivă pesimistă sau optimistă: „Ne-am întrebat dacă să scriem un articol ce ar sublinia câte universale propuse nu se mențin, sau să punem accent pe faptul că există o susținere statistică robustă pentru aproximativ o treime. În final, am ales să evidențiem tiparele care evoluează în mod repetat, demonstrând că presiunea cognitivă și comunicațională împinge limbile către un set limitat de soluții gramaticale preferate.”
Prin arătarea universelor care rezistă cu adevărat la examinarea evolutivă, studiul restrânge câmpul pentru viitoarele cercetări în domeniul fundamentelor cognitive și comunicaționale ale limbii umane.
Mai multe informații despre studiul realizat de Annemarie Verkerk și colegii săi pot fi găsite în publicația “Enduring constraints on grammar revealed by Bayesian spatiophylogenetic analyses” din revista Nature Human Behaviour.
