Cum îți revine grădina după un val de căldură
După o vară în care un dom de căldură s-a așezat deasupra Europei de Vest, multe grădini au trecut de la verdele obișnuit la un bej prăfuit. Unele zone au rămas fără ploaie aproape două luni, iar îngrijirea plantelor s-a transformat într-o rutină de așteptare a serii răcoroase și de cărat găleți cu apă din bucătărie pentru a menține în viață plantele de pe terasă.
Acum, când ploile încep să revină, întrebarea firească este ce pot face grădinarii pentru a-și reface grădinile și ce lecții pot fi trase privind bordurile uscate și peluzele crăpate.
Natura își revine, dar are nevoie de răbdare
Vestea bună este că natura este rezistentă. Multe plante pot fi încă în viață chiar dacă par ofilite, veștejite sau lipsite de frunze. Ofilirea și căderea frunzelor sunt reacții naturale prin care plantele conservă apa și își protejează floemul — țesutul care transportă zaharurile de la frunze spre restul plantei — și rădăcinile de uscare.
Prin urmare, nu este încă momentul să se recurgă la ferăstrău pentru a tăia arbuștii și a o lua de la zero. Pentru plantele lemnoase, se poate verifica dacă sunt încă vii răzuind cu unghia stratul superficial al lăstarilor. Dacă țesutul de dedesubt este verde, planta trăiește.
Unele plante lemnoase pot înfrunzi din nou în această toamnă, iar cele erbacee pot scoate lăstari noi din sol. Multe însă vor aștepta primăvara viitoare pentru a investi într-un set nou de frunze sau tulpini.
Ce să faci și ce să eviți acum
Grădinarii ar trebui să evite tentația de a fertiliza plantele acum. Pe solurile uscate, îngrășămintele vor fi spălate de primele ploi în loc să fie integrate eficient în sol.
Mai mult decât orice, este nevoie de răbdare. Tulpini moarte pot fi îndepărtate imediat, dar la plantele perene merită să se aștepte înainte de a scoate întregul exemplar, pentru că lăstarii pot regenera din baza tulpinii sau din sistemul radicular rămas.
Peluzele maro pot redeveni verzi. Acolo unde rămân porțiuni goale, creșterea poate fi stimulată semănând sămânță de iarbă amestecată cu nisip, la mijlocul sau sfârșitul lunii septembrie.
De ce unele plante au rezistat, iar altele nu
Plantele folosesc strategii diferite de supraviețuire în funcție de clima în care s-au evoluat, iar această moștenire se vede la speciile cultivate din grădină. Cele originare din zone cu precipitații abundente — precum anumiți rododendroni, pieris, hortensii, magnolii și sorbus — au avut de suferit în această vară. Hortensia are o capacitate limitată de a controla pierderea de umezeală, în timp ce specii mai adaptate la secetă, precum cotinus, își pot regla precis porii stomatali, prin care se absoarbe dioxidul de carbon și se pierde umezeală.
Alte plante, precum forsiția și fuchsia, sunt mai riscante: continuă să crească în perioadele uscate, ținându-și stomatele deschise, ceea ce le expune la deficit de apă. În astfel de cazuri, coloanele de apă din vasele de xilem — care transportă apa și mineralele de la rădăcini spre restul plantei — se pot rupe, iar întreaga tulpină se poate usca.
Cu toate acestea, în ciuda condițiilor aspre, unele plante de grădină s-au descurcat bine. Salvia, verbena, lavanda și, pe solurile argiloase, trandafirii au înflorit abundent, chiar dacă creșterea lăstarilor a fost limitată.
Cum reînviezi zonele brunificate
Pentru grădinarii care vor să readucă repede culoare în petele maro și pustii, plantele de toamnă pot aduce veselie la finalul sezonului. Specii precum ciclama, crizantema, asterul și panseluțele de iarnă pot fi plantate acum, când umezeala solului s-a refăcut.
După o vară ca aceasta, unele exemplare prețioase se vor pierde, dar multe grădini își pot recăpăta strălucirea de altădată dacă anul viitor vara va fi mai răcoroasă. Pe termen lung, pe măsură ce schimbările climatice apropie regiunile sudice ale Marii Britanii de un climat mediteranean, unii grădinari vor trebui să se adapteze, plantând mai multă floră mediteraneană.
Mai dificilă este însă turbulența climatică generată de schimbările climatice. Combinarea stresurilor — inundații la începutul verii, urmate de secetă câteva săptămâni mai târziu, plus evenimente extreme precum incendii și vânturi puternice — este mult mai greu de suportat pentru plante. Cercetările sunt abia la început, dar rezultatele preliminare sugerează că grădinarii ar putea avea nevoie de specii cu toleranță la mai multe tipuri de stres.
Unele plante populare în Marea Britanie, precum buddleia, au deja o rezistență bună. Se pot căuta și genotipuri noi din natură: plantele din albii de râuri uscate, de exemplu, fac față bine atât secetei, cât și inundațiilor. Plantele cu distribuție geografică largă și strategii de tip buruiană — care cresc și se reproduc repede — ar trebui incluse acum în programele de ameliorare pentru a îmbunătăți rezistența la climă a paletei de plante de grădină.
