Descoperire neașteptată: crabi care „călătoresc” pe șerpi de mare
Oamenii de știință au identificat pentru prima dată crabi care trăiesc pe șerpi de mare, o asociere necunoscută până acum în literatura științifică. Descoperirea a fost făcută în timpul unei expediții de cercetare derulate în largul coastelor Costa Ricăi, unde au fost colectați 371 de șerpi de mare cu burta galbenă (Hydrophis platurus).
Pe acești șerpi au fost găsiți nu doar crabi, ci și crevete, melci și un mic pește care se atașează de suprafețe. Potrivit cercetătorilor, absența totală a unor astfel de mențiuni în studiile anterioare sugerează că aceste viețuitoare au fost pur și simplu trecute cu vederea, fiind mult mai puțin evidente decât șerpii înșiși.
Identitatea crabilor, stabilită prin analize ADN
Majoritatea crabilor colectați se aflau în stadiul de megalopă, o etapă de dezvoltare între larvă și adult, greu de identificat pe baza aspectului. Specimenele au fost păstrate în colecția de zoologie a nevertebratelor a Muzeului de Istorie Naturală din Florida, iar identificarea lor a fost reluată abia după un deceniu, când analizele ADN au fost folosite pentru a stabili speciile.
Rezultatele au contrazis așteptările. Cercetătorii se așteptau ca megalopele să aparțină genului Planes, crabi cunoscuți pentru faptul că trăiesc pe obiecte plutitoare, inclusiv pe țestoase de mare. În schimb, analizele au arătat că toți crabii aparțineau familiei Grapsidae, iar niciunul nu era din genul Planes.
Cele trei specii identificate sunt crabul Sally lightfoot (Grapsus grapsus), care trăiește pe stânci de coastă, crabul racer de mangrove (Goniopsis pulchra), specific zonelor de mangrove, și crabul pestriț de țărm (Pachygrapsus socius), care se adaptează la medii variate între linia fluxului și cea a refluxului. Toate aceste specii au adulți care trăiesc la țărm, nu în largul oceanului.
O strategie riscantă pentru crabi
Stadiul de megalopă este perioada din ciclul de viață al crabilor în care aceștia își caută mediul în care vor trăi ca adulți. Majoritatea crabilor, chiar și cei tereștri, își eliberează larvele în apă, iar acestea ajung la țărm cu ajutorul curenților oceanici. Unele se atașează de resturi plutitoare pentru a-și crește șansele de a ajunge pe uscat.
Șerpii de mare sunt frecvent întâlniți în zonele de acumulare a curenților descendenți, unde se adună și alte obiecte plutitoare și organisme marine. Cercetătorii suspectează că megalopele crabilor se prind de șerpi crezând că aceștia le vor duce spre țărm, fără să facă distincția între un șarpe și un fragment de resturi plutitoare.
Această alegere este însă una nefastă, deoarece șerpii de mare cu burta galbenă evită apropierea de coastă, ceea ce face puțin probabil ca crabii atașați de ei să supraviețuiască până la stadiul adult. Unul dintre autorii studiului a descris situația drept o „decizie proastă” din partea crabilor.
De ce doar crabii din familia Grapsidae
Cercetătorii nu au o explicație completă pentru faptul că doar crabii din familia Grapsidae au fost găsiți pe șerpii de mare, în timp ce alte specii de crabi care trăiesc de-a lungul coastelor Costa Ricăi nu au fost observate făcând acest lucru. Crabii din genul Planes, de asemenea membri ai familiei Grapsidae, nu au apărut deloc pe șerpi.
O posibilă explicație este că șerpii de mare nu reprezintă un habitat potrivit pentru crabi: nu oferă adăposturi sau o carapace largă pe care să crească alge și alte organisme, iar năpârlirea periodică a șerpilor elimină pielea sub formă de benzi continue, spre deosebire de țestoasele de mare, care elimină pielea în solzi mici. Autorii studiului sugerează că această diferență ar putea explica de ce crabii din genul Planes evită șerpii, în timp ce alte specii din aceeași familie, aflate în căutarea țărmului, urcă pe orice obiect plutitor, inclusiv pe șerpi.
Cercetătorii consideră că acest comportament ar putea reflecta un proces evolutiv la nivel de familie, o înclinație de a urca pe obiecte plutitoare care ar fi stat la baza adaptării crabilor din genul Planes la viața pe țestoase de mare.
Un studiu publicat în Ecology and Evolution
Cercetarea, intitulată „Planes on a Snake? On the Identities of Crab Larvae Rafting on Sea Snakes”, a fost publicată în revista Ecology and Evolution. Specimenele de crab colectate au fost conservate și depuse în colecția de zoologie a nevertebratelor a Muzeului de Istorie Naturală din Florida.
