Deșeurile electronice din Europa, o resursă prețioasă care se pierde
Din cele 60 de metale conținute în dispozitivele electronice vechi – telefoane, ecrane, mașini de spălat – doar câteva sunt reciclate, inclusiv metale prețioase precum aurul și argintul, dar și aluminiul și cuprul. Restul sunt, în fapt, metale de unică folosință: utilizate o dată, apoi pierdute în timpul colectării sau prin incinerare. Metalele sunt extrase din minereu și rafinate cu un consum mare de energie și resurse, în cadrul unor lanțuri globale de aprovizionare complexe. Prin aruncarea electronicelor bogate în metale, se pierde tot efortul depus pentru extragerea acestora din pământ.
Aceste metale sunt însă necesare urgent pentru tehnologii verzi precum turbinele eoliene și pompele de căldură, dar și pentru industrii convenționale, inclusiv producția auto, aerospațială și de mașini. În același timp, majoritatea nu sunt accesibile fizic pentru exploatare minieră în Europa.
56% din deșeurile electronice din UE nu au fost colectate
Cercetările arată că, între 2006 și 2021, o cantitate mare de deșeuri electronice din UE – 56% – nu a fost colectată. Metalele pot fi recuperate doar dacă ajung în instalații de tratare adecvate. Dispozitivele vechi ajung adesea în coșurile de gunoi menajer, unde electronicele se amestecă prea mult cu alte deșeuri pentru ca metalele să poată fi separate. Deși cantitatea de deșeuri colectate a crescut substanțial în ultimii ani în unele state membre UE, altele rămân în urmă. Colectarea corectă a deșeurilor electronice rămâne astfel o prioritate majoră pe întreg continentul.
O parte importantă a metalelor se pierde și în etapele de sortare și reciclare, în principal din cauza sortării ineficiente. Pentru multe metale nu există tehnologii de reciclare disponibile. Majoritatea metalelor prețioase, precum aurul și argintul, sunt recuperate, în timp ce metale critice din punct de vedere economic și foarte solicitate – cobalt, galiu, tantal și tungsten – se pierd în prezent prin incinerare împreună cu alte substanțe nedorite.
Identificarea produselor cu cel mai mare conținut de metale
Cercetătorii au identificat produsele care conțin cele mai mari cantități din fiecare metal, ceea ce permite sectoarelor de colectare și reciclare să prioritizeze procesarea produselor cheie. Pentru neodim, dispozitivele hi-fi și difuzoarele sunt cele mai importante, în timp ce dispozitivele IT mici, precum routerele de rețea și hard disk-urile, sunt surse importante. Laptopurile sunt o sursă bogată de galiu. Un tablou de bord interactiv online oferă informații despre conținutul de metale pentru 54 de categorii de dispozitive, iar datele au fost publicate într-un depozit cu acces deschis.
Reducerea dependenței de importuri prin reciclare
Colectarea și reciclarea deșeurilor electronice sunt adesea trecute cu vederea ca resurse. De exemplu, cantitatea de galiu din deșeurile electronice este suficientă pentru a reduce dependența UE de importuri pentru acest metal cu până la 40%. Cantitățile de tantal sunt estimate la 23% din cererea totală, iar cele de magneziu și tungsten la câte 12%, alături de alte materii prime critice.
UE ar putea construi un lanț de aprovizionare propriu și sigur folosind metale secundare europene din electronice vechi, baterii și alte surse precum cenușa de incinerare. Acest lucru ar proteja UE de perturbările geopolitice din regiunile instabile ale lanțului de aprovizionare și ar reduce substanțial consecințele ecologice asociate producției acestor metale. Astfel se contribuie la construirea unei economii circulare, în care deșeurile devin o resursă valoroasă pentru produse noi. Se generează totodată locuri de muncă și se încurajează dezvoltarea tehnologiilor emergente pentru recuperarea eficientă a metalelor.
Responsabilitatea consumatorilor și a autorităților
Pentru a realiza acest lucru, UE trebuie să se concentreze asupra locurilor unde deșeurile electronice se pierd în prezent, respectiv atunci când consumatorii și companiile le aruncă în coșuri de gunoi greșite. În plus, exporturile legale și ilegale de deșeuri electronice din UE duc și ele la pierderea resurselor de metale. Deși responsabilitatea principală revine organismelor de reglementare, consumatorii pot contribui ducând deșeurile electronice la instalațiile corecte de colectare și nedepunându-le niciodată în coșurile de gunoi menajer. Combinată cu dezvoltarea și implementarea unor tehnologii de reciclare îmbunătățite, metalele dorite pot fi recuperate mult mai eficient din deșeurile deja colectate.
Europa nu se confruntă cu o problemă de penurie, ci cu o provocare de recuperare, care poate fi rezolvată. Cu o colectare mai bună, intervenții țintite și inovare continuă în reciclare, metalele din deșeurile electronice pot deveni o bază de resurse interne sigure, care întărește industria europeană, reduce presiunile asupra mediului și accelerează tranziția către o economie cu adevărat circulară.
