Un nou instrument îi ajută pe salvatori să identifice zonele cu cel mai mare risc pentru operațiunile de salvare după uragane
Cercetătorii au dezvoltat un model matematic menit să prezică zonele care ar trebui prioritizate în operațiunile de căutare și salvare după producerea unui uragan, cu scopul de a accelera intervențiile echipelor de intervenție.
Studiul a fost publicat în International Journal of Disaster Risk Reduction. Potrivit autorilor, în primele 48 de ore de la producerea unui dezastru major, salvatorii sosesc din întreaga țară pentru a ajuta, dar adesea operează cu informații limitate.
Brandon McConnell, coautor al lucrării și profesor asociat de cercetare la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, a declarat că obiectivul a fost crearea unui model care să prezică unde vor fi cele mai mari nevoi de salvare, pentru a informa planificarea operațională în primele 48–72 de ore după un uragan.
Ben Rachunok, autorul corespondent al lucrării, a explicat că echipa a dezvoltat un cadru de modelare predictivă pentru a identifica sectoarele de recensământ în care locuitorii sunt cei mai susceptibili să necesite salvare. Deși salvatorii vor verifica în cele din urmă toate zonele, identificarea prealabilă a celor mai probabil afectate permite prioritizarea eforturilor de căutare.
Pentru realizarea modelului, cercetătorii au folosit date din cercetările existente privind factorii care cresc vulnerabilitatea oamenilor în timpul uraganelor, cum ar fi dizabilitățile fizice și resursele financiare reduse. Modelul matematic utilizează date de recensământ din SUA pentru a identifica zonele cu populații predispuse să întâmpine dificultăți la evacuarea preventivă și date din Programul Național de Asigurare împotriva Inundațiilor pentru a identifica zonele cu risc mai mare de inundare.
Rachunok a precizat că activitatea a fost influențată și de experiența directă a primului autor, Patrick Leavitt, ofițer în cadrul Pazei de Coastă, aflat în serviciu activ, a cărui practică în operațiunile de răspuns la situații de urgență a contribuit la modul de abordare a cercetării.
Pentru a demonstra funcționalitatea cadrului de lucru, cercetătorii au realizat un studiu de caz centrat pe uraganul Harvey, o furtună de categoria 4 care a lovit Texasul în 2017 și a provocat inundații catastrofale în zona metropolitană Houston. În cadrul studiului, datele regionale de recensământ și cele din Programul Național de Asigurare împotriva Inundațiilor au fost introduse în model pentru a identifica zonele cu cele mai mari șanse de a avea locuitori blocați de ape. Aceste zone prioritare au fost apoi comparate cu datele publice privind locurile în care s-au desfășurat efectiv salvări după uraganul Harvey.
Rachunok a afirmat că rezultatele cadrului propus au fost bune și că acesta ar trebui să fie util în practică pentru salvatori, chiar dacă nu este perfect, iar echipa poate lucra pentru a-l îmbunătăți.
McConnell a adăugat că obținerea acestor rezultate cu versiunea inițială sugerează că instrumentul va fi util dacă va fi optimizat, în special în situațiile în care există acces la date mai bune. Modelul nu necesită mult timp pentru a rula, astfel încât poate fi folosit în timp ce salvatorii se desfășoară, oferindu-le informații pentru prioritizarea eforturilor imediat ce ajung la fața locului.
Leavitt a subliniat că cercetarea este benefică nu doar în faza de răspuns la dezastru, ci și în faza de planificare, ajutând managerii de urgență în elaborarea planurilor de răspuns și a exercițiilor.
Rachunok a menționat că echipa este deschisă să colaboreze cu liderii din domeniul managementului situațiilor de urgență și al răspunsului la dezastre pentru a identifica modalități de îmbunătățire a modelului și de creștere a gradului de utilizare practică a instrumentului.
