Studii noi despre împerecherea rechinilor și conflictele cu pescarii sportivi din Atlanticul de Nord
Două cercetări recente conduse de specialiști de la Universitatea din Massachusetts Amherst aduc în prim-plan aspecte puțin cunoscute din biologia rechinilor, oferind totodată indicii valoroase pentru strategiile de conservare marină. Primele observații documentate ale unei zone sezoniere de împerechere a rechinului de nisip în Insulele Virgine și un studiu asupra percepțiilor pescarilor sportivi privind prădarea capturilor în ecosistemul marin din nord-estul Statelor Unite completează imaginea unui ecosistem în plină schimbare.
Un loc de împerechere descoperit în apele puțin adânci din Insulele Virgine
Observarea rechinilor în timpul împerecherii în mediul natural este extrem de rară, iar locurile unde se reproduc rămân, în mare parte, necunoscute. Această lipsă de informații îngreunează protejarea zonelor la care numeroase specii de rechini revin an de an. Multe specii, precum rechinul de nisip din Caraibe, se împerechează rar, au perioade lungi de gestație și nasc puțini pui odată, ceea ce le face vulnerabile la orice perturbare a zonelor de reproducere.
Cercetătorii au documentat pentru prima dată o agregare sezonieră de împerechere a rechinului de nisip în apele puțin adânci din zona Windlass Bight, de lângă insula Anegada. Într-o singură zi, echipa a înregistrat 27 de rechini de nisip grupați strâns, cu împerechere desfășurată pe parcursul întregii zile. Potrivit cercetătorilor, singurul alt loc din lume unde au fost înregistrate numere similare de rechini de nisip în timpul împerecherii este zona Dry Tortugas.
Zona preferată de acești rechini este una restrânsă, de aproximativ 150 de metri lungime, situată chiar lângă mal, în ape puțin adânci. Această caracteristică face locul extrem de vulnerabil la dezvoltarea costieră: orice amenajare a acelei porțiuni de litoral ar putea distruge complet zona de împerechere a acestui grup de rechini. Chiar și prezența cercetătorilor pare să deranjeze animalele, ceea ce sugerează că astfel de situri ar trebui protejate, iar eforturile de identificare a altor zone de reproducere ar trebui extinse.
Prădarea capturilor: un conflict tot mai frecvent între pescarii sportivi și animalele marine
Un al doilea studiu, realizat pe baza răspunsurilor a 954 de pescari sportivi din ecosistemul marin de nord-est, care se întinde de la nordul statului Maine până în Carolina de Nord, analizează modul în care pescarii percep prădarea capturilor de către foci și rechini. Aceasta apare atunci când un prădător consumă peștele prins de pescar.
Măsurile de conservare au contribuit la revenirea populațiilor de rechini și foci, dar acest succes a creat și efecte neintenționate. Populația de foci din regiune a crescut de la câteva sute de indivizi acum câteva decenii la aproximativ 27.000, iar mai multe specii de rechini încep, de asemenea, să dea semne de recuperare. În paralel, pescuitul recreativ este mai popular ca niciodată, iar echipamentele folosite sunt tot mai specializate și eficiente.
Studiul arată că foci și rechinii prădează ambele capturile în această regiune, dar probabilitatea de a întâlni una sau alta depinde de latitudine și de distanța față de țărm. Cu cât pescarul merge mai spre sud și mai departe de coastă, cu atât sunt mai mari șansele să întâlnească un rechin. Focile sunt mai frecvente în nord, în zonele de pescuit apropiate de mal.
Cercetarea a mai relevat că pescarii care pierd mai des capturi sunt mai înclinați să susțină reducerea populațiilor speciilor prădătoare. De asemenea, în regiunile unde apar ambele tipuri de prădare, pescarii își îndreaptă mai des nemulțumirea spre foci decât spre rechini. Potrivit autorilor, între 50% și 60% dintre respondenți nu cred că pescuitul recreativ are un impact asupra mediului, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă din perspectiva politicilor de conservare.
Spre o gestionare bazată pe coexistență
Cercetătorii subliniază că mai mulți rechini și mai multe foci sunt benefice pentru întregul ecosistem marin și că este nevoie de o schimbare de perspectivă, spre un model al responsabilității comune, în care etica conservării să fie integrată atât în cultură, cât și în practicile de management. Pe măsură ce apele oceanelor se încălzesc și populațiile de rechini se recuperează, distribuția acestora se deplasează spre nord, iar conflictul dintre prădători și pescarii sportivi devine tot mai complex.
Autorii concluzionează că este nevoie atât de oameni de știință din domeniul social, cât și din cel natural pentru a fundamenta deciziile viitoare. Studiile au fost publicate în revistele Environmental Biology of Fishes și Fisheries Research.
