Studiu: Seceta din nord-estul Statelor Unite s-a redus în ultimul secol
În timp ce schimbările climatice intensifică seceta în multe regiuni ale Statelor Unite, în special în vest, nord-estul țării a cunoscut o tendință diferită. Potrivit unui nou studiu realizat de Dartmouth College, publicat în Journal of Hydrometeorology, regiunea a înregistrat secete mai puțin frecvente și mai puțin intense în ultimul secol, din cauza precipitațiilor în creștere.
Cercetătorii explică faptul că, pe măsură ce Pământul se încălzește, există mai multă energie disponibilă pentru evaporarea apei din plante și sol. Dacă precipitațiile nu acoperă această pierdere de apă, apare seceta.
„În nord-est avem temperaturi în creștere, ceea ce înseamnă că pierdem mai multă apă de la suprafață, dar avem și precipitații în creștere”, a declarat Jonathan Winter, autorul principal al studiului și profesor asociat de geografie, director al Dartmouth Applied Hydroclimatology Group. „Este un „tug-of-war” între cât de repede cresc precipitațiile și cât de repede crește evapotranspirația – pierderea apei din plante și sol.”
Echipa de cercetare a evaluat schimbările în seceta lunară în perioada 1901-2022 în regiunea nord-estului, incluzând statele Connecticut, Delaware, Maine, Maryland, Massachusetts, New Hampshire, New Jersey, New York, Pennsylvania, Rhode Island, Vermont, Washington, D.C. și West Virginia, folosind date de la stații meteorologice privind temperatura și precipitațiile de la National Oceanic and Atmospheric Administration.
Pentru a examina schimbările în secetă, cercetătorii au analizat intensitatea, frecvența, varianța și durata acesteia. Folosind date privind temperatura, precipitațiile, radiația și solul, au calculat Palmer Drought Severity Index – o metrică utilizată pentru măsurarea secetei. Rezultatele au fost comparate cu U.S. Drought Monitor, harta săptămânală care identifică zonele afectate de secetă și care este folosită pentru a determina plățile către asigurările agricole. De asemenea, au fost comparate cu schimbările în umezeala solului.
Constatările arată că, în toate lunile, seceta a fost cu 59% mai puțin frecventă și cu 19% mai puțin intensă în perioada 1984-2022, comparativ cu 1901-1983. Rezultatele au fost similare în sezonul cald (iunie-noiembrie), când seceta are cel mai mare impact; frecvența și intensitatea secetei în sezonul cald au scăzut cu 56%, respectiv 16%.
Rezultatele demonstrează, de asemenea, că din 1984 nord-estul a fost statistic mai umed față de perioada anterioară. Oscilațiile între evenimentele lunare umede și uscate nu s-au schimbat, ceea ce arată că nord-estul nu a experimentat mai mult „weather whiplash” – alternanța între inundații și secete.
Pentru a determina cauzele potențiale ale reducerii secetei, cercetătorii au reluat analiza, dar au fixat temperatura la niveluri istorice, permițând în același timp creșterea precipitațiilor, și invers. Au constatat că creșterile precipitațiilor sunt responsabile pentru reducerile observate ale secetei.
„Atât timp cât creșterile precipitațiilor continuă să depășească creșterile evapotranspirației, este puțin probabil să apară mai multă secetă în nord-est”, a declarat Winter. Totuși, modelele climatice variază în privința continuării acestei tendințe în viitor.
„Nord-estul a avut întotdeauna și va continua să aibă secete”, a declarat coautorul Erich Osterberg, profesor de științe ale Pământului și planetare. „Acum un an, peste o treime din nord-est a experimentat secetă severă sau extremă, cu impact major asupra fermierilor și aprovizionării cu apă.”
„Vestea bună este că aceste secete dăunătoare au devenit mai puțin frecvente și mai puțin severe din cauza precipitațiilor mai abundente”, a spus Osterberg. „Vestea proastă este că precipitațiile mai abundente au crescut frecvența și impactul inundațiilor severe.”
Cercetătorii speră că rezultatele lor pot ajuta la informarea deciziilor privind adaptarea la schimbările climatice și gestionarea apei. Janelle Wargo, Guarini ’25, și Justin Mankin, profesor de geografie, au contribuit, de asemenea, la studiu.
