Înclinarea axei Pământului schimbă poziția aparentă a continentelor cu anotimpurile

Florentina

Înclinarea axei terestre schimbă poziția aparentă a continentelor de-a lungul anotimpurilor

Imaginile surprinse de camera EPIC (Earth Polychromatic Imaging Camera) de la bordul misiunii DSCOVR (Deep Space Climate Observatory), operată de NOAA, arată Pământul la cele două solstiții și la cele două echinocții, ilustrând modul în care înclinarea axei planetare modifică poziția aparentă a continentelor pe parcursul anului.

Înclinarea de aproximativ 23,5 grade este considerată rezultatul unei coliziuni cataclismice cu un corp planetar antic, Theia, care a lovit Pământul acum circa 4,5 miliarde de ani — același eveniment care a dus la formarea Lunii.

În jurul solstițiului de iunie, emisfera nordică se înclină spre Soare, aducând lumină solară mai directă și zile mai lungi. În jurul solstițiului de decembrie, emisfera sudică face același lucru. Echinocțiile de martie și septembrie marchează punctele intermediare: terminatorul — linia dintre partea luminată și cea întunecată a Pământului — trece direct prin ambii poli, iar ambele emisfere primesc aproape aceeași cantitate de lumină solară.

Misiunea DSCOVR menține o orbită care plasează nava spațială între Soare și Pământ, la aproximativ 1,6 milioane de kilometri de Terra, oferind o vedere aproape continuă asupra emisferei luminate. Camera EPIC captează imagini complete ale feței luminate a planetei la fiecare câteva ore.

Cele patru imagini, realizate aproximativ la aceeași oră a zilei, arată modul în care se schimbă vederea emisferei vestice de-a lungul anului: de la solstițiul de decembrie, la echinocțiul de martie, solstițiul de iunie și echinocțiul de septembrie. Cea mai izbitoare diferență apare între cele două solstiții.

În decembrie, America de Sud se află aproape de centrul discului și o mare parte din Antarctica este vizibilă, în timp ce America de Nord este parțial în afara cadrului. În iunie, situația se inversează: emisfera nordică și America de Nord sunt mai centrate, gheața marină arctică devine vizibilă, America de Sud este deplasată, iar Antarctica iese complet din cadru.

O altă diferență notabilă este dimensiunea aparentă a Pământului, care pare ușor mai mică la echinocțiile de martie și septembrie. Aceasta se datorează faptului că DSCOVR se afla la zeci de mii de kilometri mai departe de Pământ la acele date. Pe 21 decembrie 2023, nava se afla la 1.447.327 de kilometri de Terra, comparativ cu 1.561.901 kilometri pe 22 septembrie 2024.

Diferența de dimensiune aparentă nu are legătură cu înclinarea Pământului. Ea apare pentru că DSCOVR urmează o traiectorie tridimensională în buclă, numită orbită Lissajous, pentru a rămâne aproape de punctul Lagrange 1, unde atracția gravitațională combinată a Soarelui și Pământului și forța centrifugă se echilibrează. Distanța sondei față de Pământ variază între un maxim și un minim aproximativ la fiecare trei luni, iar sincronizarea se modifică de-a lungul anului din cauza influențelor lunare și a manevrelor orbitale.

Un alt aspect distinctiv este unghiul dintre Soare, Pământ și satelit, care variază între 2 și 12 grade din cauza orbitei Lissajous, a explicat Alexander Marshak, om de știință adjunct al proiectului DSCOVR. Pământul apare ca un disc complet iluminat la unghiuri mici și mai puțin rotund la unghiuri mari, ca și cum i-ar lipsi o parte, similar unei faze giboase a Lunii. În acest set de imagini, cea din 22 septembrie are un unghi ușor mai mic (8,1°) față de cea din 21 decembrie (10,3°), apărând astfel mai rotundă și mai plină.

„Se poate observa influența subtilă a geometriei orbitale în schimbare în aceste imagini”, a spus Marshak. „Dar cele mai evidente modificări — poziția aparentă a continentelor — se datorează înclinării Pământului.”

Punctul de observație al camerei EPIC oferă o perspectivă care facilitează înțelegerea și vizualizarea motivului pentru care Pământul are anotimpuri, iar după mai bine de un deceniu în spațiu, misiunea a deschis și noi abordări pentru înțelegerea și observarea ciclurilor diurne și sezoniere la scară planetară, colectând date despre vegetație, nori, gheață, zăpadă, radiații UV, culoarea oceanelor și aerosoli.

Share This Article