Dinozaur neobișnuit cu gheare uriașe, descoperit în China
Un schelet aproape complet al unui dinozaur necunoscut până acum a fost descoperit în formațiunea Yixian din vestul provinciei Liaoning, China. Specia, denumită Kayrasaurus changliensis, a fost descrisă de o echipă de paleontologi formată din Chun-Chi Liao, William J. Freimuth, Lindsay E. Zanno și Xing Xu, într-un studiu publicat în Journal of Systematic Palaeontology.
Dinozaurul a trăit în perioada Cretacică timpurie și făcea parte din grupul terizinozaurilor, teropode în principal erbivore, caracterizate prin gâturi lungi, abdomen bombat și gheare mari, posibil folosite pentru hrănire. Noul specimen măsura mai mult de 3,6 metri lungime și este estimat la o greutate cuprinsă între 117 și 274 de kilograme.
Este considerat cel mai mare terizinozaur descoperit în biota Jehol, un ecosistem din Cretacicul timpuriu din nord-estul Chinei, fiind de cel puțin 1,6 ori mai mare decât Beipiaosaurus inexpectus, deținătorul anterior al recordului.
Trăsături anatomice distinctive
Noul dinozaur se deosebește de alți terizinozauri timpurii prin mai multe caracteristici. Maxilarul superior avea peste 32 de dinți, iar cel inferior mai mult de 45, toți de dimensiuni mici și foarte strâns așezați. Vertebrele gâtului erau mult mai lungi decât cele ale spatelui, iar una dintre gheare prezenta o creastă ridicată, absentă la ceilalți terizinozauri.
De asemenea, maxilarul superior avea o deschidere neobișnuit de mare lângă bot, iar oasele nazale se extindeau până la mijlocul orbitelor oculare și se ramificau într-un vârf bifurcat. Maxilarul inferior prezenta o deschidere laterală înaltă, de formă triunghiulară.
Moduri de viață diferite în același ecosistem
Echipa de cercetători a analizat și modul în care aceste animale ar fi putut conviețui. Conform studiului, terizinozaurii din biota Jehol ar fi ocupat cel puțin două nișe ecologice diferite. Beipiaosaurus și, posibil, Kayrasaurus erau mai robusti și mai puțin adaptați alergării, cu trăsături care sugerează o mușcătură mai puternică. În schimb, specii precum Jianchangosaurus și Lingyuanosaurus erau mai bine adaptate alergării și se bazau mai mult pe membrele anterioare pentru hrănire.
Autorii studiului notează totuși că aceste interpretări rămân provizorii din cauza mai multor limitări. Printre acestea se numără lipsa membrelor posterioare din fosilă, care face incertă greutatea reală și modul de deplasare, precum și aplatizarea severă a craniului, care ascunde unele caracteristici.
