Preferi formele complicate? S-ar putea să preferi și melodiile complexe

Florentina

Formele complexe și melodiile complicate: o singură reprezentare mentală?

Un studiu recent sugerează că oamenii pot recunoaște un grad de complexitate similar în stimuli foarte diferiți – de la forme geometrice și secvențe sonore până la șiruri de litere, expresii matematice sau modele de puncte colorate. Cercetarea, publicată în Nature Human Behaviour, a fost realizată de Tal Boger și Chaz Firestone de la Universitatea Johns Hopkins și a implicat 11 experimente menite să identifice o posibilă legătură între diverse manifestări ale complexității.

Într-un prim set de experimente, participanții au jucat un joc în care trebuiau să aleagă între două opțiuni pentru a câștiga monede virtuale. Unii erau recompensați pentru alegerea variantei simple, alții pentru cea complexă, fără a li se dezvălui regula. După mai multe runde de învățare, cercetătorii schimbau tipul de stimuli – de exemplu, de la forme la secvențe de note cu înălțimi și ritmuri variate. Fără feedback suplimentar, participanții trebuiau să decidă dacă strategia anterioară mai era valabilă. Aproximativ 72% dintre cei 96 de participanți au continuat să aplice regula învățată și în noua categorie, față de 50% cât s-ar fi așteptat întâmplător.

Transferul regulii a fost observat și în alte experimente care foloseau șiruri de litere necunoscute, expresii matematice și matrice de puncte colorate. În 9 din 10 perechi posibile de categorii, regula s-a transferat în mod fiabil. De asemenea, legătura a trecut de la vizual la tactil: participanții au pipăit contururi imprimate 3D ascunse în cutii și apoi au ales între modele vizibile de puncte, sau au făcut invers. În acest caz, aproximativ 82% dintre cei 99 de participanți au aplicat regula în timpul testului.

Alte jocuri au verificat dacă participanții alegeau pur și simplu exemplele cu caracteristici mai pronunțate. Rezultatele au arătat că regula nu se extindea în mod fiabil la obiecte mai luminoase, mai mari sau mai saturate, ceea ce sugerează că complexitatea, și nu alte atribute, reprezenta relația definitorie. Totuși, când exemplele simple și complexe erau juxtapuse în moduri incongruente, judecățile participanților deveneau mai puțin precise.

Formele pe care nu le putem ignora

Pentru a explora dacă această conexiune acționează automat, cercetătorii au cerut unui grup de 48 de participanți să judece care dintre două cuvinte inventate este mai complex. Cuvintele simple aveau două silabe, iar cele complexe patru. Deasupra fiecărui cuvânt apărea o formă pe care participanții erau instruiți explicit să o ignore. Când o formă complexă însoțea un cuvânt simplu și una simplă însoțea un cuvânt complex, participanții răspundeau mai lent și făceau mai multe greșeli decât atunci când perechile se potriveau. Formele irelevante interferau astfel cu judecățile despre cuvinte, sugerând că legătura poate opera automat, fără ca oamenii să caute deliberat o regulă comună de recompensă.

Preferințe care traversează simțurile

Ultimul experiment a mers dincolo de învățarea unor reguli și de formularea unor judecăți corecte, întrebând dacă aceeași conexiune influențează alegerile subiective. De această dată, 150 de participanți au ales care dintre elementele perechi li se păreau mai frumoase, comparând câte o singură categorie odată. Nu s-au oferit recompense și nu au existat răspunsuri corecte prestabilite. Persoanele mai atrase de forme complexe au avut tendința de a prefera complexitatea și în melodii, modele de puncte, șiruri de litere și expresii matematice. Preferințele nu s-au aliniat perfect, dar au fost mai consistente între categorii decât ar prezice întâmplarea.

Autorii concluzionează că mintea pare să posede o reprezentare unificată a complexității, abstractizată de caracteristicile de suprafață ale stimulului. Rămâne o întrebare deschisă modul în care se dezvoltă această capacitate, dar influența ei pare să se extindă dincolo de formularea judecăților și de alegerea preferințelor. Ar putea explica de ce o idee considerată „prea complicată” poate produce un sentiment similar indiferent dacă citim, ascultăm, privim sau învățăm.

Share This Article