Singurătatea în rândul studenților: cum momentele obișnuite construiesc prietenii durabile
Un sondaj național realizat în 2026 pe peste 40.000 de studenți a arătat că aproape 6 din 10 respondenți se simt singuri uneori sau mereu. În paralel, datele federale privind utilizarea timpului arată că ponderea americanilor care socializau față în față cu familia, prietenii sau alții într-o zi obișnuită a scăzut de la 38% în 2015 la 30% în 2025.
Aceste cifre surprind o contradicție familiară pe campusurile universitare: mulți studenți noi își doresc relații apropiate, dar simt anxietate când vine vorba de a le iniția și au avut puțină practică în a le susține. Într-o sală de curs tăcută, cu studenți privind în telefoane și abia observându-i pe colegii de lângă ei, această realitate devine vizibilă.
Un seminar despre prietenie și societate
Pentru a răspunde acestei incertitudini, a fost creat un seminar pentru studenții din primul an, intitulat „Friendship & Society”, care combină studiul academic al prieteniei cu exerciții practice de formare și menținere a acesteia. În cadrul cursului, studenții examinează modul în care un schimb inițial se poate transforma într-o prietenie prin contact repetat și timp petrecut împreună, și de ce multe conexiuni potențiale nu ajung niciodată să devină prietenii durabile.
Studenții analizează modul în care prietenii contribuie la formarea identității și a memoriei, dacă prietenii vechi mai datorează loialitate după ce viețile lor diverg și dacă o prietenie poate rămâne semnificativă după ce se încheie. De asemenea, ei studiază efectele puternice ale prieteniei asupra sănătății fizice și mentale, precum și rolul acesteia în conturarea sentimentului de apartenență la comunitate și în construirea încrederii sociale de care depinde viața civică.
Zece practici ale prieteniei
Pentru a testa aceste întrebări, studenții parcurg zece „Practici ale prieteniei”, o serie de activități experiențiale. Li se cere să împartă o masă cu colegii sau să viziteze un loc public de întâlnire, cum ar fi o cafenea sau un lounge, pentru a observa cum aceste spații pot încuraja conversația.
În cadrul unui „safari al prieteniei”, grupuri mici traversează campusul, notând unde încep conversațiile și unde studenții trec unii pe lângă alții fără să vorbească. În jurnale private și reflecții trimise, studenții notează ce așteptări au avut de la fiecare situație și ce s-a întâmplat când au încercat să formeze conexiuni. Ei realizează un scurtmetraj care spune o poveste despre prietenie pe campus și încheie cu o memorii a prieteniei, urmărind cum relațiile și așteptările lor s-au schimbat în primul semestru de facultate.
Lecturi și perspective științifice
Studenții citesc „Stay True”, o memorii despre prietenia dintre autorul Hua Hsu și colegul său Ken, care îi modelează lui Hsu imaginea de sine mult timp după moartea prietenului său. Cartea neurocercetătorului Ben Rein, „Why Brains Need Friends”, explică biologia conexiunii și izolării și arată cum interacțiunile pozitive activează sistemul de recompensă al creierului, în timp ce izolarea declanșează un răspuns de stres.
Studenții citesc, de asemenea, jurnalism de lungă durată, cercetări în științe sociale, rapoarte de sănătate publică și filozofie politică despre aspecte ale singurătății. De asemenea, vizionează discursuri TED și filme care explorează modul în care o întâlnire scurtă cu un străin poate deveni, în timp, o prietenie.
Lecția esențială: momentele aparent nesemnificative contează
Studenții învață că o prietenie este construită din nenumărate momente care pot părea lipsite de sens în timp ce se petrec. O masă banală sau o conversație care umple 10 minute libere rareori pare semnificativă în sine. În timp, aceste momente construiesc capital relațional, adică încrederea și istoria comună pe care prietenii se pot baza atunci când viața devine dificilă sau când un dezacord trebuie reparat.
Această rezervă se extinde dincolo de o singură relație. Comunitățile devin mai conectate atunci când oamenii au acumulat suficiente experiențe obișnuite împreună pentru a avea încredere unii în alții și pentru a continua să se prezinte. Până la finalul cursului, studenții pot cântări diferite tipuri de dovezi despre modul în care prieteniile se formează, se dezvoltă și uneori se estompează.
De asemenea, devin mai capabili să înceapă o conversație, să recunoască ce spații publice facilitează întâlnirea și petrecerea timpului cu alții și să identifice obiceiurile care ajută relațiile să se aprofundeze în timp. Ei încheie cu o înțelegere mai clară a modului în care relațiile iau formă și a modului în care propriile alegeri contribuie la comunitățile care se formează în jurul lor.
