Uraganul Helene a depus aproape o cincime din microplasticele anuale la un sit din Carolina de Nord
Precipitațiile produse de uraganul Helene au determinat o creștere pe termen scurt a depunerii de microplastice la trei situri din vestul Carolinei de Nord, cu valori de trei până la 22 de ori mai mari decât înainte de furtună. Potrivit cercetării, furtuna a reprezentat 18,8% din depunerea anuală de microplastice la Highlands Biological Station din cadrul Western Carolina University, 4,2% la Iron Duff, în comitatul Haywood, și 4,6% la Coweeta Hydrologic Laboratory, în comitatul Macon.
„Amprenta de microplastice pe care a lăsat-o Helene a fost destul de substanțială”, a declarat Austin Gray, biolog la Virginia Tech. „Microplasticele se depun peste tot în zonele terestre și acvatice, mai ales după un eveniment de furtună, iar acest lucru schimbă ceea ce considerăm a fi o zonă afectată, deoarece particulele depuse ar fi putut proveni din zone aflate la distanță.”
Acesta a fost primul studiu realizat în Statele Unite care evaluează depunerea de microplastice înainte, în timpul și după un uragan. Cercetarea, realizată de o echipă de la Virginia Tech, Western Carolina University, Highlands Biological Station și University of North Carolina, a fost publicată recent în Integrated Environmental Assessment and Management.
Înainte de Helene, cercetătorii măsurau microplasticele în cursurile superioare ale bazinului Richland Creek și ale bazinului râului Cullasaja. Scopul era să afle câte particule de microplastic erau transportate prin pâraie și câte pluteau în atmosferă, fiind depuse în aceste locuri îndepărtate prin ploaie sau vânt. Pentru a răspunde acestor întrebări, ei au măsurat acumularea de microplastice în trei locații, distingând între particulele care s-au depus în perioadele uscate și cele care s-au depus în perioadele ploioase. Eșantionatoarele au colectat date pe parcursul furtunii care a lovit Munții Apalași de Sud pe 25 septembrie 2024, aducând între 51 și 76 de centimetri de ploaie și provocând inundații catastrofale.
Rezultatele arată că, în timpul uraganului Helene, depunerea de microplastice a fost de trei până la 22 de ori mai mare decât înainte de furtună. Colectarea datelor a continuat în săptămânile de după furtună, oferind noi informații despre modul în care microplasticele circulă prin mediu și despre efectele unui eveniment major de furtună și ale consecințelor sale.
Microplasticele sunt de obicei asociate cu bazine urbane, apropiate de drumuri și de zonele dezvoltate. Cursurile superioare vizate în acest studiu sunt rurale, împădurite și, în general, considerate pristine sau mai puțin afectate de poluarea cu microplastice. „Au existat foarte puține investigații privind microplasticele în cursurile superioare mici, în special în rețelele de pâraie de ordin scăzut, dar aceste pâraie mici reprezintă peste 70% din lungimea totală a cursurilor de apă din Statele Unite continentale”, a spus Gray. „Și dacă se întâmplă în cursurile superioare, atunci va curge în aval.”
Dar cum ajung microplasticele în cursurile superioare? Un studiu recent publicat în Nature a estimat că în atmosferă există peste 600 de cvadrilioane de particule de microplastic — adică 600 urmat de 15 zerouri. Lucrând cu Hosein Foroutan de la Virginia Tech, în inginerie civilă, Gray și colaboratorii săi au estimat că furtuna a eliberat 385 de cvadrilioane de particule suplimentare de microplastic în atmosferă, peste nivelurile normale.
După Helene, cercetătorii au observat și o creștere a microplasticelor depuse în zilele uscate. „Speculăm că acest lucru s-a întâmplat pentru că microplasticele depuse de furtună s-au lipit de suprafața frunzelor. Ulterior, vântul ar fi putut sufla aceste particule înapoi de pe frunze, cauzând depunerea mai multor microplastice în zilele uscate următoare”, a declarat Nathaniel Barrett, student absolvent la Virginia Tech în științe biologice, care lucrează în Laboratorul de Toxicologie Acvatică și Ecologie al lui Gray. „Acesta este un aspect pe care încercăm să îl investigăm în cercetările viitoare.”
Alte întrebări deschise includ amploarea completă a amprentei de microplastice a furtunii, riscurile pe care microplasticele le prezintă pentru sănătatea umană și biodiversitate și modul de a urmări mai bine circulația microplasticelor prin mediu. „Acesta este doar un singur studiu”, a spus Gray. „Și este singurul de acest tip realizat în Statele Unite. Dar imaginați-vă cum arată acest lucru pe măsură ce ne confruntăm cu evenimente de furtună de intensitate și frecvență crescânde, cu eforturi coordonate de eșantionare și sprijin financiar pentru a înțelege mai bine aceste dinamici. Acest lucru ar putea avea un impact și mai mare în sud-estul Statelor Unite, unde există o biodiversitate foarte vulnerabilă.”
