Neuroproteinele, posibili biomarkeri diagnostici pentru mânzii bolnavi
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord au descoperit că nivelurile serice de neuroproteine și neurosteroizi din sânge sunt asociate cu sindromul de adaptare neonatală (NMS) la mânzii nou-născuți. Rezultatele studiului ar putea conduce la instrumente de diagnostic mai bune și la potențiale terapii.
„Sindromul de adaptare neonatală este o boală foarte complexă la mânzii nou-născuți”, a declarat Katarzyna Dembek, profesor asociat de științe clinice la universitate și coordonator al cercetării publicate în Journal of Veterinary Internal Medicine. Potrivit acesteia, mânzii cu NMS dezvoltă de obicei semne neurologice la naștere sau în primele 24-48 de ore. „Când excludem leziunile cerebrale cauzate de fătare, mulți dintre mânzii cu NMS se pot recupera. Dar mecanismul din spatele bolii nu este pe deplin înțeles.”
Deși semnele clinice ale NMS variază, cel mai frecvent este absența reflexului normal de supt. În cazurile mai severe, mânzii pot dezvolta convulsii și pot intra în comă. Tratamentul constă în principal în hrănirea prin sondă sau învățarea mânzului să bea dintr-o găleată până când poate fi înțărcat, alături de îngrijire de susținere în cazurile severe.
Urmărirea proteinelor cerebrale și a neurosteroizilor
Echipa condusă de Dembek s-a concentrat asupra a trei neuroproteine, dintre care două sunt produse de astrocite, celulele cerebrale care susțin sistemul nervos. Acestea — factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), proteina acidă fibrilară glială (GFAP) și proteina astrocitară S100B — sunt utilizate pentru diagnosticarea mai multor boli neurologice la oameni, precum boala Parkinson și encefalopatia neonatală, dar nu au fost studiate la mânzii cu simptome neurologice.
Cercetătorii au prelevat mostre de ser și plasmă de la 14 mânzi sănătoși și 58 de mânzi spitalizați. Dintre cei spitalizați, 19 aveau NMS, iar ceilalți sufereau de alte afecțiuni, precum septicemie sau diaree. Serul a fost măsurat la internare și din nou în zilele 1 și 2 de spitalizare.
Pe lângă neuroproteine, echipa a măsurat nivelurile a trei pregnane — neurosteroizi produși în creier care pot afecta funcția neuronală. Aceștia sunt metaboliți ai progesteronului, hormonul sarcinii, și au fost detectați în concentrații mari în creierul atât al mânzilor normali, cât și al celor cu NMS.
„Diferența este că, în timp ce mânzii sănătoși au concentrații mari ale acestor steroizi derivați din progesteron, nivelurile scad foarte rapid”, a explicat Dembek. „În 24-48 de ore devin nemăsurabile. Totuși, mânzii cu semne neurologice păstrează acea concentrație ridicată timp de zile. Am măsurat nivelurile de pregnane pe lângă proteine pentru a confirma NMS la mânzi.”
Tiparele biomarkerilor disting mânzii afectați
Cercetătorii au constatat că nivelurile de pregnane au rămas ridicate la mânzii cu NMS, comparativ atât cu mânzii sănătoși, cât și cu cei bolnavi. Dintre neuroproteine, concentrația BDNF a scăzut în prima zi de spitalizare la mânzii cu NMS. S100B a fost mai ridicată la mânzii septicemici cu NMS decât la cei septicemici fără NMS, iar concentrația GFAP a fost mai scăzută la mânzii cu NMS și alte boli decât la mânzii sănătoși.
„Cred că principalul rezultat este că pregnanele și aceste neuroproteine — în special BDNF și S100B — ar putea servi drept biomarkeri nu doar pentru NMS, ci și pentru prematuritate și septicemie”, a spus Dembek. „Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili aplicații practice ale S100B și BDNF în mediul clinic și pentru a înțelege pe deplin dinamica acestor biomarkeri.”
