Cum se explică mișcările contradictorii din Munții Apenini
Munții Apenini se întind pe aproximativ 1.200 de kilometri de-a lungul Italiei și reprezintă o enigmă pentru geologi: în anumite zone lanțul muntos se întinde treptat, în timp ce în regiuni aflate la doar câțiva zeci de kilometri distanță rocile se comprimă. Un studiu publicat în Communications Earth & Environment, condus de Stefano Tavani de la Universitatea din Florența, a identificat o cauză probabilă a acestor mișcări.
Cercetătorii au combinat măsurători satelitare cu date geologice și seismice și au confirmat că cel mai profund strat al scoarței terestre de sub munți se desprinde treptat și se scufundă în mantaua fierbinte, care curge lent, antrenând în acest proces și relieful de deasupra.
Întindere și comprimare
În Marea Tireniană, la vest de Italia, scoarța terestră a început să se despartă în urmă cu circa 10 milioane de ani. Bazinul marin a devenit tot mai larg și mai adânc, iar în unele locuri scoarța s-a subțiat atât de mult încât fundul mării a ajuns în contact cu mantaua. În același timp, o zonă de întindere s-a deplasat constant spre est, către Apenini, însoțită de o zonă de comprimare aflată mai în față. Acum aproximativ 2 milioane de ani, fundul Mării Tireniene a încetat să se mai deschidă, însă, din motive pe care geofizicienii nu le-au explicat încă, procesele de întindere și comprimare au continuat în zona muntoasă.
Pe baza modelelor computerizate, unii cercetători au sugerat că desprinderea scoarței de sub munți ar putea explica acest fenomen, dar până acum dovezile clare au fost greu de găsit.
Frontul de desprindere
Pentru a investiga, echipa lui Tavani a colectat măsurători GPS și satelitare precise privind modul în care se mișcă terenul de-a lungul Italiei și le-a comparat cu înregistrări ale cutremurelor și cu hărți geologice ale structurilor subterane profunde. Apoi au comparat aceste tipare cu un model simplu care descrie modul în care scoarța terestră se îndoaie pe măsură ce straturile sale profunde se desprind.
Cercetătorii au descoperit că, de-a lungul aproape întregului lanț muntos, cutremurele și mișcările active ale terenului sunt concentrate într-o bandă îngustă situată exact deasupra unui „front de desprindere”: punctul în care scoarța profundă se desprinde în prezent. Pe măsură ce acest front se deplasează lent spre est, el desparte scoarța de deasupra și comprimă rocile din fața sa. Modelul lor a reprodus și modul în care terenul se ridică și se scufundă în jurul frontului, arătând că desprinderea singură poate explica tiparul mișcării de-a lungul lanțului muntos.
Explicarea activității întârziate
Rezultatele dezvăluie de ce Apeninii au rămas atât de activi mult timp după ce fundul mării vecine a încetat să se mai deschidă și oferă o imagine mai clară a zonelor în care cutremurele din Italia ar putea să se producă în viitor. Cercetătorii sugerează, de asemenea, că procese similare de desprindere ar putea menține active și alte lanțuri muntoase mai vechi din întreaga lume.
