Studiu: Plastic la 3.900 de metri adâncime în Pacific, în timp ce deșeurile de pe plajele Ecuadorului cresc
O cercetare desfășurată pe parcursul a șase ani a documentat acumularea rapidă a deșeurilor pe o plajă din Ecuador și a relevat prezența plasticului la peste 3.900 de metri adâncime în Oceanul Pacific. Studiul, publicat în Frontiers in Marine Science, oferă prima dovadă documentată a poluării cu plastic în adâncurile abisale ale Pacificului ecuatorial estic, o regiune puțin explorată din acest punct de vedere.
Între 2019 și 2025, o echipă condusă de François Michaud de la Universitatea Sorbona din Paris a colectat peste 150 de kilograme de deșeuri de pe un sector de plajă situat în apropierea localității Salinas. Situl monitorizat, cu o suprafață de 100 de metri pătrați, a acumulat în medie 566 de grame de deșeuri pe săptămână, deși cantitățile au variat considerabil. În mai mult de zece vizite, cercetătorii nu au găsit plastic vizibil.
Activitățile de pescuit au fost principala sursă de deșeuri, reprezentând peste jumătate din obiectele colectate: plase abandonate sau rupte, fire de pescuit și buiuri. Au fost găsite și containere care au conținut grăsimi, combustibil și apă. Cantitatea de deșeuri a crescut accentuat începând cu 2021, atingând un maxim în 2024, când a fost recuperată o plasă de pescuit abandonată de aproximativ 50 de kilograme, cel mai mare obiect din întreaga perioadă.
Peste 45% dintre obiecte au fost legate de turism și recreere, inclusiv ambalaje alimentare și recipiente de unică folosință, frecvente mai ales după perioadele de vacanță. Au fost identificate și deșeuri medicale, precum seringi, flacoane de medicamente și măști, în special în 2021.
Pentru a evalua amploarea poluării dincolo de țărm, cercetătorii au explorat în februarie 2024 fundul oceanului de-a lungul coastei pacifice a Ecuadorului. Cu ajutorul unui submersibil cu echipaj, au fost atinse adâncimi de peste 3.900 de metri, unde au fost observate pungi, recipiente alimentare, ambalaje și echipamente de pescuit abandonate. Unele deșeuri se aflau în apropierea izvoarelor reci, unde fluidele ieșite din fundul mării susțin comunități distincte de viețuitoare marine.
Starea deșeurilor a variat: unele echipamente de pescuit erau puternic degradate, în timp ce pungile și recipientele păreau relativ intacte. Spre deosebire de plajă, unde lumina, căldura și valurile accelerează descompunerea, fundul adânc este rece și primește puțină lumină, ceea ce permite plasticului să persiste mai mult timp.
Unul dintre principalele rezultate ale studiului este asemănarea dintre tipurile de plastic găsite pe plajă și cele din oceanul adânc: pungi, recipiente alimentare, sticle și fire de nailon au apărut în ambele medii. Unele ambalaje aveau etichete și mărci în limbi străine, sugerând că transportul maritim internațional și comerțul regional pot contribui la răspândirea poluării, deși cercetătorii nu au putut stabili traseul exact al fiecărui obiect.
Curenții oceanici, valurile și râurile pot transporta plasticul departe de coastă în larg, unde acesta poate ajunge în cele din urmă pe fundul mării. Echipa a sugerat că curenții de-a lungul coastei pacifice a Ecuadorului ar putea contribui la acest transport, dar studiul nu a urmărit direct bucățile de deșeuri și nu a stabilit originea exactă a obiectelor din adâncime.
Echipamentele de pescuit au fost deosebit de proeminente în ambele medii, ridicând îngrijorări că plasele și firele abandonate s-ar putea răspândi dincolo de apele costiere, amenințând habitatele marine și provocând încurcarea animalelor. Pe plajă, cercetătorii au observat crabi care duceau fragmente de plastic în galerii, ceea ce sugerează că aceștia ar putea confunda materialul cu hrană. Studiul nu a investigat dacă crabii au ingerat plasticul sau dacă au fost afectați.
Concluziile subliniază necesitatea monitorizării poluării cu plastic atât în zonele de coastă, cât și în cele de adâncime, nu doar pe plaje. Studiul aduce dovezi noi despre amploarea poluării într-o parte a Pacificului care a primit relativ puțină atenție.
