Restricțiile privind raticidele din California produc efecte măsurabile, dar un nou toxic apare în peisaj
Un studiu amplu realizat în nord-vestul Californiei oferă unele dintre cele mai clare dovezi de până acum că restricțiile impuse raticidelor periculoase se traduc printr-o reducere reală a expunerii la animale sălbatice. Totodată, cercetarea semnalează apariția unui alt compus toxic, folosit ca înlocuitor, care câștigă teren exact în perioada în care expunerea la vechile substanțe scade.
Studiul, publicat în revista Environmental Pollution, a analizat țesut hepatic de la 1.003 bufnițe din specia Strix varia, colectate în nord-vestul Californiei între 2019 și 2025. Este cel mai mare set de date de biomonitorizare a raticidelor adunat vreodată pentru o singură specie de animale sălbatice din America de Nord. Deoarece păsările au fost îndepărtate în cadrul unui program regional de conservare, nu ca animale bolnave sau cadavre, eșantionul oferă o imagine mult mai reprezentativă asupra populației.
Rezultatele combină un câștig real de politică publică cu un nou semnal de alarmă. În rândul bufnițelor tinere, expunerea la anticoagulantele de generația a doua — cea mai letală clasă de raticide — a scăzut de la aproximativ 50% din păsări în 2019 la circa 20% în 2024. Declinul se aliniază cu restricțiile phased introduse la nivel statal, în special cu Legea pentru Protecția Ecosistemelor din California, adoptată în 2020, și cu o lege din 2024 care a extins restricțiile și la compușii din generațiile mai vechi.
În paralel, cercetarea a identificat o nouă preocupare. Pentru prima dată la această specie, oamenii de știință au testat prezența colecalciferolului, un alt tip de raticid. Acesta a apărut la aproape una din cinci bufnițe, respectiv 18,5%, iar detectările au crescut în aceeași perioadă în care expunerea la anticoagulante scădea. Modelul sugerează o substituire a produselor pe măsură ce compușii mai vechi devin mai greu accesibili.
Per ansamblu, când au fost luați în calcul toți raticizii, până la 46% dintre bufnițele analizate aveau cel puțin un compus raticid în organism. Femelele și adulții mai în vârstă au prezentat cea mai mare expunere și cel mai larg amestec de substanțe, un model compatibil cu acumularea de-a lungul vieții. Sunt exact indivizii de care o populație depinde cel mai mult pentru a se susține — femelele la vârsta de reproducere și deținătorii de teritorii stabiliți.
Deoarece bufnițele din specia Strix varia sunt înrudite îndeaproape cu bufnițele din specia Strix occidentalis, care au o proporție mai mare de rozătoare în dietă, cercetătorii avertizează că modelul poate indica un risc suplimentar pentru eforturile de recuperare a acestei specii. Studiul întărește și extinde concluziile unor cercetări anterioare care au documentat expunerea larg răspândită la anticoagulante la alte specii dependente de pădurile bătrâne.
Autorii atrag atenția că sursa exactă a expunerii care persistă nu este pe deplin clarificată. Datele privind utilizarea pesticidelor surprind doar aplicatorii comerciali licențiați, nu achizițiile casnice sau utilizarea ilegală. Cultivarea ilegală de cannabis, documentată de-a lungul anilor ca sursă majoră de contaminare pe terenuri publice și tribale, rămâne în afara oricărei baze de date de reglementare. Contaminarea istorică din fostele locații de cultură ar putea continua, de asemenea, să circule prin aceste păduri mult timp după oprirea activității.
