Identitatea autentică se construiește prin experiență, nu prin esențe ascunse
Cercetările recente din psihologie sugerează că sentimentul de „sine autentic” nu este o comoară îngropată care așteaptă să fie descoperită, ci un construct format treptat din experiențele de viață care par naturale și fluide. Două studii publicate la 15 ani distanță în revista Personality and Social Psychology Bulletin, co-semnate de profesoara de psihologie Rebecca Schlegel de la Universitatea Texas A&M, oferă indicii surprinzătoare despre modul în care ne formăm percepția despre cine suntem cu adevărat.
Potrivit cercetătoarei, sinele autentic nu este ceva ce descoperim pur și simplu în interiorul nostru, ci ceva ce construim pornind de la ceea ce ni se pare natural și ușor. Conceptul central este „fluența” — experiența subiectivă de ușurință atunci când desfășurăm sarcini perceptive, cognitive sau comportamentale. Atunci când o conversație curge de la sine, o idee vine ușor sau o activitate pare aproape lipsită de efort, acea senzație de fluență poate servi drept indiciu pentru a decide dacă experiența respectivă este autentică.
Schlegel explică faptul că, atunci când o experiență este fluentă, aceasta poate părea familiară, adevărată și plăcută, iar oamenii tind să presupună că reflectă cine sunt ei cu adevărat. Totuși, cercetările răstoarnă această perspectivă, sugerând că experiențele nu doar reflectă identitatea pe care o avem deja, ci contribuie și la modelarea și exprimarea identității pe care o construim.
Rădăcinile acestei idei se regăsesc într-un studiu din 2011, în care Schlegel și colegii săi au constatat că participanții raportau un sens mai mare al vieții atunci când simțeau că alegerile lor erau aliniate cu cine erau cu adevărat. Cincisprezece ani și numeroase studii mai târziu, cercetătoarea și echipa sa au descoperit că, atunci când o experiență este fluentă, oamenii o percep mai degrabă ca autentică și, implicit, ca reflectând sinele lor autentic.
Un exemplu oferit de cercetători este acela al unui introvertit care merge la o petrecere și începe o conversație cu un necunoscut. Dacă discuția curge natural, fără efort, experiența — deși aparent inconsistentă cu imaginea de sine — poate oferi informații noi despre sinele autentic. În acest sens, o experiență nu doar reflectă o identitate, ci devine o dovadă pentru un sine autentic mai profund.
Cercetarea se extinde și asupra modului în care înțelegem autocontrolul și obiceiurile nesănătoase. Schlegel subliniază că, dacă fluența contribuie la determinarea a ceea ce pare natural și autentic, atunci comportamentele repetate se pot împleti cu sentimentul de sine, fie că este vorba despre un obicei pozitiv sau negativ. Un exemplu este fumatul: de-a lungul timpului, gestul de a ține o țigară poate deveni natural, iar acea familiaritate poate servi drept indiciu de autenticitate, făcând impulsul mai greu de controlat și obiceiul mai greu de rupt.
Cercetătoarea explică faptul că, în cazul unui comportament maladaptativ, provocarea nu constă doar în a rezista plăcerii imediate, ci și în a rezista faptului că respectivul comportament poate părea că a devenit parte din propria persoană. Această perspectivă ar putea informa intervenții care vizează nu doar comportamentul negativ în sine, ci și sentimentul că acesta face parte din cine suntem.
Pentru a testa dacă sentimentul de sine autentic este legat de cât de naturală pare o experiență, Schlegel și colegii săi au realizat patru studii la care au participat peste 1.400 de persoane. În primele două studii, participanții au fost rugați să descrie o experiență recentă și să evalueze cât de ușoară și naturală a fost, respectiv să-și amintească o experiență care a părut fie fluentă, fie dificilă. Rezultatele au arătat că, atunci când o experiență încetează să mai fie fluentă, sentimentul de autenticitate se poate schimba odată cu ea.
În al treilea studiu, cercetătorii au manipulat deliberat fluența: 200 de participanți au descris aspecte-cheie despre ei înșiși în timp ce țineau minte un număr de șapte cifre, o sarcină cognitivă menită să reducă fluența. Efortul mental suplimentar a făcut sarcina mai dificilă, iar participanții au raportat o scădere a autenticității percepute.
Ultimul studiu a mers mai departe: peste 400 de participanți au completat o sarcină de rezolvare creativă de probleme. Când sarcina a fost făcută dificilă, participanții s-au simțit mai puțin autentici și au arătat o scădere marcată a identificării cu propria creativitate, comparativ cu evaluarea inițială. Schlegel descrie acest rezultat ca fiind surprinzător și puternic, explicând că, atunci când fluxul se întrerupe, se poate întrerupe și percepția despre cine suntem.
În ansamblu, cercetarea sugerează că sinele autentic este mai degrabă ceva ce învățăm treptat prin experiență, decât ceva ce descoperim deja format. Observăm ce ni se pare natural, trăim acele momente și, puțin câte puțin, le interpretăm ca indicii despre cine suntem.
