Motivația, mai importantă decât memoria de lucru pentru progresul la matematică
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU) arată că motivația intrinsecă are o importanță mai mare decât memoria de lucru atunci când vine vorba despre îmbunătățirea competențelor matematice ale elevilor. Lucrarea a fost publicată în revista Contemporary Educational Psychology.
Cercetătorii au analizat dacă motivația elevilor sau memoria de lucru contează cel mai mult pentru progresul la matematică în timp. Studiul s-a bazat pe datele proiectului Trondheim Early Secure Study (TESS), folosind informații de la participanți cu vârste cuprinse între 8 și 16 ani.
„Constatările noastre sugerează că motivația intrinsecă este mai importantă decât memoria de lucru pentru a stabili dacă un elev progresează la matematică”, a declarat Astrid Hoås Morin, conferențiar la Departamentul de Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții din cadrul NTNU și primul autor al studiului.
Memoria de lucru, o diferență stabilă între elevi
Memoria de lucru este descrisă ca un „caiet mental” folosit atunci când trebuie reținute mai multe informații simultan. La matematică, aceasta poate implica memorarea numerelor, regulilor și calculelor intermediare în timpul rezolvării unei probleme. Elevii cu cele mai bune rezultate au adesea o memorie de lucru bună, însă aceasta nu este ușor de modificat.
„Memoria de lucru ține mai degrabă de diferențele stabile dintre elevi decât de ceea ce determină dezvoltarea ulterioară”, a explicat Hoås Morin. Elevii care au o memorie de lucru bună la un moment dat tind să păstreze acest nivel și mai târziu.
Prin urmare, motivația, și nu memoria de lucru, se dovedește a fi factorul cel mai important pentru îmbunătățirea competențelor în timp. Deoarece motivația este mai ușor de influențat, progresul la matematică este posibil chiar și atunci când memoria de lucru nu este deosebit de puternică.
Motivația intrinsecă și efectul de întărire reciprocă
Motivația intrinsecă înseamnă că elevul lucrează la matematică pentru că percepe materia ca interesantă, distractivă sau semnificativă, nu doar pentru a obține note bune, laude sau pentru a evita o mustrare.
„O modalitate mai promițătoare de a-i ajuta pe elevi atunci când scopul este îmbunătățirea competențelor matematice pare să fie crearea interesului, a stăpânirii și a implicării, mai degrabă decât încercarea de a le antrena memoria de lucru”, a spus Hoås Morin.
Exersarea țintită contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea rezultatelor la matematică, însă este nevoie de motivație pentru a exersa.
Cercetătorii au observat că motivația se poate auto-întări. O motivație intrinsecă mai ridicată a fost asociată cu performanțe mai bune la matematică doi ani mai târziu. Totodată, elevii care au obținut rezultate mai bune la matematică au manifestat o motivație intrinsecă mai ridicată în runda următoare de testare.
„Am descoperit că motivația intrinsecă și performanța la matematică par să se întărească reciproc în timp. Motivația îi poate ajuta pe elevi să obțină rezultate mai bune la matematică, iar stăpânirea matematicii poate oferi, la rândul ei, mai multă motivație”, a explicat Hoås Morin.
Constatările sugerează că eforturile de a face matematica atractivă ar trebui să înceapă devreme. „Motivația nu este doar ceva ce apare după ce devii bun la matematică, ci poate fi și o parte a drumului către acest rezultat. De aceea, este deosebit de important să le oferim elevilor experiențe la matematică care să le trezească interesul, stăpânirea și implicarea”, a mai spus cercetătoarea.
