Cum profită gâștele egiptene invazive de sursele de hrană și ce paraziți transmit

Florentina

Gâștele egiptene invazive: hrană oportunistă și 17 specii de paraziți identificate

Gâsca egipteană (Alopochen aegyptiaca), originară din Africa, este o specie invazivă de importanță europeană. Cercetătorii de la Centrul Senckenberg pentru Biodiversitate și Cercetarea Climei și de la Universitatea Goethe din Frankfurt au studiat timp de patru ani impactul ecologic și economic al expansiunii acestei specii, analizând 100 de gâște egiptene din regiunea Wetterau. Rezultatele, publicate în International Journal for Parasitology: Parasites and Wildlife în cadrul proiectului ZOWIAC, arată un regim alimentar oportunist, predominant erbivor, și o faună parazitară diversă, cu șapte specii identificate pentru prima dată la această specie în Europa.

În Germania cuibăresc aproximativ 11.000–15.500 de perechi, conform unui recensământ realizat între 2017 și 2022. Specia a fost introdusă în Europa între secolele al XVII-lea și al XX-lea ca pasăre ornamentală și este inclusă din 2017 pe lista UE a speciilor invazive de interes pentru Uniune.

„Gâștele egiptene au devenit de mult parte integrantă a peisajului din Hessa. Fie în parcuri, în ștranduri precum Brentanobad din Frankfurt sau pe terenurile agricole din Wetterau, conflictele pot apărea oriunde aceste păsări invazive se adună în număr mare”, explică dr. Sven Klimpel. „În același timp, lipsesc datele esențiale pentru a evalua mai bine impactul populației în creștere.”

Echipa a examinat anual câte 25 de gâște din aceeași zonă de lângă Nieder-Wöllstadt și Dortelweil, recoltate în cadrul vânătorii obișnuite, analizându-le conținutul cropului și infestarea parazitară. „Deoarece hrana din crop este încă în mare parte nedigerată, aceasta oferă o metodă foarte bună de a determina ce mănâncă păsările”, explică dr. Anna Viktoria Schantz, autoarea principală a studiului.

Rezultatele arată că porumbul, cerealele și ierburile au constituit baza dietei. Porumbul a reprezentat 46% din conținutul total al cropului și 58% din greutatea totală a dietei, fiind detectat la 95% dintre gâștele examinate în perioada 2021–2022. Deși considerate în general erbivore, gâștele au consumat și hrană de origine animală — râme și resturi de bivalve —, iar într-un an au fost găsite căpșuni în crop, probabil provenite din surse antropice.

„Rezultatele noastre arată clar că gâștele egiptene consumă hrana abundentă și ușor disponibilă — mănâncă orice există”, spune Klimpel. „Dacă acest lucru se întâmplă doar sporadic, nu are un impact major. Dar dacă un număr mare de gâște se adună și frecventează aceste zone, pot apărea conflicte cu agricultura.”

Analiza parazitologică a identificat 17 specii de paraziți. Aproximativ jumătate dintre gâște au prezentat viermele cu cap spinos Polymorphus minutus, care folosește copepode ca gazde intermediare. „Având în vedere ciclurile lor de viață uneori foarte specifice, paraziții pot servi drept indicatori fiabili ai dietei și stilului de viață al gazdelor”, explică Schantz.

„Studiul nostru arată că gâștele egiptene nu doar cauzează conflicte în parcuri și ștranduri, ci folosesc și terenurile agricole ca sursă de hrană, ceea ce poate implica riscuri economice”, adaugă Klimpel. „În același timp, aceste păsări invazive poartă diverși paraziți care sunt o preocupare și pentru păsările domestice și de fermă.”

Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii pe tot parcursul anului, deoarece dieta și infestarea parazitară variază în funcție de sezon, habitat și condițiile climatice.

Share This Article