Studiul asupra cașalotului evidențiază necesitatea unei conservări „extinse și dinamice”

Florentina

Cașaloții din Oceanul Indian se confruntă cu dispariția a până la 40% din habitat

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Exeter arată că habitatul propice pentru cașaloți în sud-vestul Oceanului Indian s-ar putea reduce cu până la 40% până în anul 2100, în funcție de scenariul climatic. Cercetarea, publicată în revista Endangered Species Research, a combinat observațiile directe ale acestor mamifere marine cu modele ecologice care estimează modul în care schimbările climatice vor remodela zonele în care trăiesc.

Rezultatele arată că pierderea habitatului variază în funcție de traiectoria emisiilor de gaze cu efect de seră: 40% într-un scenariu optimist, în care emisiile scad rapid, 37% într-un scenariu intermediar și 20% într-un scenariu pesimist. În ciuda pierderilor semnificative, cercetătorii notează că, în scenariile cu încălzire extremă, curenții oceanici mai puternici ar putea compensa parțial efectele negative. Totuși, autorii subliniază că nu au evaluat impactul asupra întregului ecosistem, care ar putea fi dăunător pentru aceste animale.

Studiul a identificat zone-cheie care ar putea rămâne refugii importante pentru cașaloți până la sfârșitul secolului, în special în largul Seychelles-ului și al Mauritiusului, precum și de-a lungul crestelor submarine cu pante abrupte dintre acestea. Topografia subacvatică joacă un rol esențial, deoarece versanții abrupți favorizează circulația nutrienților din adâncime spre zonele unde trăiesc calmarul de adâncime, principala sursă de hrană a cașaloților.

Alexander Lomas, de la Universitatea Exeter, a declarat că, întrucât cașaloții parcurg distanțe mari, protecția trebuie să acopere suprafețe extinse pentru a le permite să se hrănească, să se reproducă și să migreze. El a adăugat că identificarea habitatelor-cheie oferă o bază pentru construirea acestei protecții, dar și că zonele propice se schimbă odată cu clima, ceea ce impune o protecție dinamică.

Dr. Kirsten Young, care coordonează Grupul de Cercetare a Cetaceelor din Exeter, a explicat că o protecție extinsă și dinamică nu ar beneficia doar specii emblematice precum cașaloții. Protejarea unor zone oceanice vaste și interconectate ar permite întregului ecosistem și multitudinii de specii din cadrul acestuia să se refacă și să prospere.

Studiul se bazează pe date colectate în ultimele două decenii, după ce populațiile de cașaloți din sud-vestul Oceanului Indian au fost vizate de industria vânătorii de balene. Dovezile privind numărul și mișcările lor au fost limitate de atunci. Cercetarea a beneficiat de colaborarea internațională, folosind date de la nouă grupuri de cercetare, guverne și organizații neguvernamentale din regiune, inclusiv Marine Megafauna Conservation Organization, GLOBICE, African Aquatic Conservation Fund și Consorțiul IndoCet.

Dr. Jeremy Kiszka, profesor la Universitatea Internațională din Florida, a precizat că schimbările climatice vor reduce substanțial habitatul propice pentru cașaloți, dar studiul a identificat și locuri care ar putea rămâne refugii importante pentru aceste animale până la sfârșitul secolului.

Violaine Dulau, președinta IndoCet, rețeaua din Oceanul Indian pentru cercetarea cetaceelor, a subliniat că reunirea datelor și expertizei din întreaga regiune vestică a Oceanului Indian permite în sfârșit o imagine de ansamblu. Ea a adăugat că gândirea la scara oceanului este esențială pentru înțelegerea habitatelor de care depind cașaloții și a modului în care ar putea arăta viitorul lor.

Young a concluzionat că, într-un ocean aflat în schimbare rapidă, este necesar să știm nu doar unde se află animalele astăzi, ci și unde este cel mai probabil să persiste habitatele propice în viitor. Ea a menționat și experiența întâlnirii cașaloților la sute de kilometri de uscat, în jurul bancului Saya de Malha, descriindu-i ca fiind printre primii oameni care îi studiază de la vremea vânătorii de balene.

Inițiative precum Tratatul privind Marea Liberă, recent convenit, urmăresc să realizeze conservarea la scară globală, abordând amenințări precum pescuitul excesiv, zgomotul, poluarea și schimbările climatice.

Share This Article