Vânzătorii ambulanți de alimente: coloana vertebrală invizibilă a sistemului alimentar global
În aproape orice oraș sau târg dintr-o țară cu venituri mici sau medii, întâlnești aceleași scene: o femeie care vinde pește prăjit dintr-un cărucior, un vânzător mobil cu bicicleta plină de legume, un chioșc care reprezintă singura sursă de mâncare caldă la o distanță de mers pe jos. Aceste persoane nu sunt o caracteristică marginală a modului în care se alimentează oamenii, ci un pilon al securității alimentare și al mijloacelor de trai pentru peste un miliard de oameni.
Sistemele alimentare angajează aproximativ 1,23 miliarde de persoane la nivel global, iar majoritatea acestor locuri de muncă sunt informale — fără licență, neînregistrate sau în afara sferei de aplicare a reglementărilor formale. Cu toate acestea, cercetarea privind această forță de muncă este dispersată, definită inconsecvent și plină de lacune care contează pentru politici.
O analiză sistematică a 327 de studii din 64 de țări
Un nou studiu publicat în revista Food Policy, realizat de o echipă de cercetători de la Alliance of Bioversity International și CIAT, Cornell University, Global Alliance for Improved Nutrition (GAIN), Purdue University, Kula Vyema Center of Food Economics și alte instituții colaboratoare, a analizat 23.250 de înregistrări și 327 de studii publicate după anul 2000, din 64 de țări. Echipa a urmărit să răspundă la trei întrebări: cum este definită și studiată „informalitatea” în mediile alimentare, ce se știe despre legăturile acesteia cu nutriția și alegerile alimentare și ce factori sociopolitici și de trai modelează persoanele care desfășoară această activitate.
Definiții inconsistente cu impact direct asupra politicilor
Un prim aspect evidențiat este lipsa unui consens privind definirea termenului „informal”. Mai puțin de un sfert dintre studiile analizate specificau clar o definiție, iar dintre cele care o făceau, definițiile variau considerabil — unele se bazau pe locație, altele pe licențiere, iar altele pe existența unui stand fizic. Aceste diferențe au un impact semnificativ asupra politicilor locale: o definiție bazată pe locație duce la politici teritoriale, una bazată pe infrastructură duce la modernizarea piețelor, iar una bazată pe licențiere duce la campanii de formalizare care au eșuat în mare parte în practică, deoarece costurile înregistrării și conformării sunt rareori concepute în jurul modului în care funcționează efectiv munca informală.
Dimensiunea de gen traversează întregul fenomen
Femeile reprezintă majoritatea vânzătorilor informali de alimente, iar analiza a identificat tipare specifice de gen în ceea ce privește cine vinde ce, unde și în ce condiții — de la segregarea spațială în piețele de pește până la excluderea totală din spațiul public și de la accesul la credit. În Dhaka, cercetătorii au documentat vânzători care foloseau tactici de „intruziune discretă”: bărbații se ascundeau sub mesele de ceai când se apropia poliția, iar soțiile preluau activitatea, deoarece autoritățile ezitau să aresteze femei. Este un exemplu mic, dar relevant, despre modul în care actorii informali navighează și sunt modelați de realitățile sociopolitice din jurul lor.
Infrastructura socială: relații, nu doar tranzacții
Mediile alimentare informale funcționează pe baza relațiilor, nu doar a tranzacțiilor. Cercetătorii numesc acest fenomen „infrastructură socială”: legăturile informale care stabilizează lanțurile de aprovizionare, distribuie riscul și conferă legitimitate unei munci care nu are niciuna pe hârtie.
Recomandările pentru politici: dincolo de binarul formal/informal
Dintre cele 214 studii care ofereau recomandări de politică în peste 40 de țări, cel mai clar și mai consistent mesaj a fost depășirea binarului formal/informal. Infrastructura de bază — apă, electricitate, zone de vânzare desemnate, depozitare la rece — a fost cea mai frecventă recomandare, urmată de incluziunea financiară sensibilă la dimensiunea de gen și de protecțiile sociale pentru lucrătorii informali. Aproape fiecare direcție a acestei literaturi converge spre aceeași concluzie: informalitatea se situează pe un continuum, nu într-un binar, iar politicile care ignoră acest lucru vor continua să rateze oamenii care hrănesc o mare parte a populației sărace și urbane a lumii.
