Apel pentru un consorțiu național împotriva amenințărilor cibernetice din agricultură
Amenințările cibernetice la adresa agriculturii și sistemelor alimentare americane sunt în creștere, iar cercetători din mai multe universități americane, inclusiv de la Universitatea de Stat Washington, susțin crearea unui consorțiu național pentru studierea și combaterea acestora. Recomandarea, publicată în revista Nature Food, vine după trei ateliere regionale coordonate și sesiuni de continuare la care au participat peste 150 de părți interesate.
Printre co-autori se numără cercetători de la Universitatea de Stat Washington, Universitatea din California, Davis, Virginia Tech, Universitatea North Carolina A&T și IC-FOODS. Efortul a fost coordonat de Universitatea de Stat Iowa. Autorii propun înființarea unui Consorțiu pentru Securitate Cibernetică în Agricultură (ACC), distribuit geografic, bazat pe parteneriate cu ferme, cooperative, companii agricole, firme de securitate cibernetică, instituții guvernamentale, organizații neguvernamentale și mediul academic.
„Odată cu digitalizarea crescută a datelor agricole și adoptarea tot mai largă a inteligenței artificiale în fluxurile de lucru zilnice, a devenit cu atât mai important să oferim garanții de securitate cibernetică în agricultură”, a declarat Ananth Kalyanaraman, profesor și director al Școlii de Inginerie Electrică și Informatică din cadrul Universității de Stat Washington.
Monowar Hasan, profesor asistent în aceeași școală, a afirmat că discuțiile cu furnizorii de tehnologie agricolă, cultivatorii și agențiile de stat au scos la iveală o lipsă de înțelegere clară a vulnerabilităților cibernetice și absența unor platforme și instrumente pentru evaluarea acestora în sistemele agricole digitale. El a explicat că această situație se datorează în principal concepțiilor greșite despre amenințările cibernetice și capacitățile adversarilor.
Recomandarea prevede ca ACC să se concentreze pe trei piloni: cercetare și dezvoltare multidisciplinară, infrastructuri de cercetare și medii de testare, precum și programe educaționale și dezvoltarea forței de muncă. Prioritatea ar putea include utilizarea inteligenței artificiale pentru detectarea și prevenirea atacurilor cibernetice, metode simplificate de verificare a utilizatorilor și dispozitivelor, identificarea vulnerabilităților în echipamente și software, dezvoltarea unor medii realiste de testare în ferme și explorarea registrelor digitale partajate.
Consorțiul ar putea reuni cercetători universitari, experți din industrie și alți parteneri pentru a testa soluții de securitate cibernetică folosind echipamente și medii agricole reale. Aceste facilități ar sprijini cercetarea, instruirea practică a studenților și profesioniștilor, demonstrațiile publice și elaborarea de politici și standarde bazate pe dovezi. Universitățile land-grant, unitățile Serviciului de Cercetare Agricolă din cadrul Departamentului Agriculturii al SUA, districtele regionale de irigații și grupurile industriale ar putea dezvolta și opera aceste situri.
Un alt pilon vizează educația și formarea profesională, astfel încât securitatea cibernetică să devină o practică obișnuită în agricultură și alimentație. Educatorii ar putea oferi instruire practică, adaptată fermelor, privind protejarea echipamentelor și rețelelor, iar exercițiile hands-on ar ajuta participanții să exerseze reacția la atacuri cibernetice fără a întrerupe operațiunile.
Potrivit autorilor, problema are o relevanță deosebită în statul Washington, unde agricultura este o industrie de miliarde de dolari care produce peste 300 de culturi. Lav Khot, profesor în Departamentul de Inginerie a Sistemelor Biologice și director al AgWeatherNet, a declarat că sistemele agricole existente și emergente, precum tractoarele autonome, dronele de pulverizare și controlerele de irigații, împreună cu infrastructura regională, rămân vulnerabile la amenințările cibernetice. El a subliniat necesitatea unor eforturi mai puternice și mai coordonate în întregul ecosistem agricol.
Participanții la ateliere au convenit că ACC ar trebui structurat astfel încât să conecteze cinci centre regionale printr-un hub național de coordonare. Fiecare centru ar lucra cu parteneri locali pentru cercetare, dezvoltarea facilităților de testare și formare adaptată nevoilor regionale. Această structură se bazează pe modele folosite cu succes de Rețeaua Națională de Diagnostic a Plantelor și de Hub-urile Climatice ale USDA. Crearea și susținerea consorțiului vor necesita finanțare semnificativă la nivel federal și statal, precum și sprijinul unui parteneriat public-privat robust.
