Inteligența artificială nu sporește automat implicarea în muncă, arată un studiu
Integrarea inteligenței artificiale la locul de muncă se accelerează, însă adoptarea noilor tehnologii nu duce în mod automat la o productivitate mai mare sau la o implicare sporită a angajaților. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Andreas Bergqvist, doctorand la Departamentul de Tehnologia Informației, împreună cu colegii săi, care au investigat modul în care inteligența artificială, automatizarea și robotizarea afectează implicarea în muncă.
Cercetarea arată că tehnologia modifică sarcinile de lucru, distribuția responsabilităților, cerințele de calificare și posibilitățile angajaților de a avea un cuvânt de spus în propria activitate, crescând totodată intensitatea muncii pe măsură ce sarcinile simple și mai puțin solicitante dispar. Din acest motiv, aceeași tehnologie poate genera atât o implicare mai mare, cât și frustrare.
Un rezultat central al studiului este că implicarea în muncă nu este determinată de tehnologia în sine, ci de modul în care aceasta influențează capacitatea de a desfășura o activitate percepută ca semnificativă, gestionabilă și favorabilă dezvoltării. Cercetătorii s-au concentrat astfel pe înțelegerea interacțiunii dintre oameni, tehnologie și organizarea muncii atunci când sunt introduse noi tehnologii. Echipa dezvoltă în prezent un cadru care să îi ajute pe cercetători, angajatori, sindicate și dezvoltatori de sisteme să identifice factorii care întăresc sau pot slăbi implicarea în muncă în mediile de lucru digitalizate.
Studiul a acoperit organizații din sectorul IT, agricultură și transportul feroviar, domenii aflate în plină dezvoltare tehnologică, în care inteligența artificială, automatizarea și robotizarea joacă un rol tot mai important. Acest lucru a permis identificarea efectelor specifice fiecărui sector și a celor mai generale pentru viața profesională viitoare.
Cercetătorii au descoperit mai multe tipare comune decât se așteptau. Unul dintre ele este că tehnologia nu mai este doar un instrument, ci joacă un rol activ în modul în care munca este organizată, prioritizată și executată. Angajații lucrează cu tehnologia, nu alături de ea. De asemenea, oamenii din sectoare diferite descriu munca semnificativă în moduri surprinzător de similare: posibilitatea de a-și folosi competențele, de a lua decizii profesionale, de a rezolva probleme și de a contribui cu ceva de valoare. Tehnologia poate susține acest lucru prin eliminarea sarcinilor de rutină, dar îl poate și submina dacă părțile muncii care creează sens sunt automatizate.
Pentru ca tehnologia să sporească implicarea în muncă, cel mai important aspect este ca aceasta să fie proiectată să sprijine oamenii, nu să înlocuiască elementele care susțin motivația și mândria profesională. Rezultatele sugerează că implicarea în muncă se întărește atunci când tehnologia eliberează timp pentru sarcini care necesită calificare, crește oportunitățile de a-și folosi competențele și le oferă angajaților un cuvânt de spus în modul în care se desfășoară activitatea.
