Râurile mai secetoase din Texas favorizează rețele trofice simple și productivitate animală ridicată
Un studiu recent arată că râurile din Texas cu precipitații anuale reduse au rețele trofice mai simple, dar o productivitate secundară și o rată de turnover a biomasei de două ori mai mari decât râurile mai umede. Cercetarea, publicată în jurnalul Ecology, a fost condusă de o echipă de la William & Mary’s VIMS & Batten School și a analizat nouă râuri din ecoregiunea de prerie a Coastei Golfului.
Regiunea oferă un laborator natural unic: aerul uscat din deșertul Chihuahuan se întâlnește cu umezeala din Golful Mexic, creând un gradient abrupt de precipitații pe o distanță scurtă. „În orice alt loc din SUA, un astfel de gradient ar fi cauzat de o formațiune geologică, cum ar fi un lanț muntos”, a explicat coautorul Chris Patrick. „În sudul Texasului, singurul lucru care se schimbă este cantitatea de precipitații.”
Pe parcursul a patru ani, echipa a colectat date despre pești, melci, alge și alți organismi, măsurând calitatea apei și temperatura pentru a urmări comunitățile de vertebrate și nevertebrate. Scopul a fost determinarea producției secundare — creșterea de țesut animal nou în timp — un indicator cheie al funcționării ecosistemului.
Analiza a confirmat că, pe măsură ce precipitațiile scad, producția secundară crește. Mai puțină ploaie înseamnă mai puțină acoperire forestieră, mai multă lumină pentru alge și, implicit, mai multe nevertebrate erbivore și pești erbivori, cum ar fi molly cu înotătoare. Aceștia susțin o populație relativ mai mică de prădători, precum peștele-spadă pătat.
Surprinzător pentru cercetători a fost că distribuția biomasei în râurile mai aride reflecta o piramidă clasică cu bază largă — tipică ecosistemelor terestre, dar nu celor acvatice. „Asta ne spune că întregul flux energetic s-a schimbat de-a lungul gradientului de precipitații”, a declarat autorul principal Bradley Strickland.
În siturile cu precipitații mai abundente, s-a observat o piramidă inversată a biomasei, susținută nu doar de alge, ci și de nevertebrate detritivore care se hrăneau cu carcasse, frunze și alte resturi. „Este un mod de viață mai lent și mai constant, comparativ cu viața stresantă și rapidă din râurile mai secetoase”, a adăugat Strickland.
Concluzia studiului are implicații dincolo de râurile din sudul Texasului. Cercetarea sugerează că precipitațiile acționează ca o variabilă principală, capabilă să remodeleze fundamentele ecosistemelor. „Pe măsură ce precipitațiile devin mai variabile, ar trebui să ne așteptăm la schimbări majore în productivitate, fluxul energetic și stabilitatea ecosistemelor fluviale”, a spus Strickland. „Deși studiul nostru s-a concentrat pe râuri, este posibil ca orice sistem dependent de precipitații să înregistreze modificări ale fluxului energetic pe măsură ce clima continuă să se schimbe.”
Autorii solicită modele mai bune și colectarea continuă de date pe teren pentru a înțelege impactul precipitațiilor asupra biodiversității și productivității tuturor ecosistemelor, pentru a prezice mai bine modul în care acestea ar putea răspunde schimbărilor climatice.
