Criticile la adresa eticii AI pornesc de la o neînțelegere fundamentală, arată o analiză
Etica inteligenței artificiale este tot mai des criticată. Detractorii susțin că, deși companiile publică ghiduri pentru dezvoltarea și utilizarea AI, sistemele în sine rămân adesea problematice. Cercetătorii de la Universitatea din Bayreuth, Universitatea Saarland și Centrul Helmholtz pentru Securitate Informațională CISPA arată într-o nouă publicație că dezbaterile despre etica AI sunt frecvent modelate de o neînțelegere fundamentală.
„Termenul de etică AI acoperă o gamă largă de activități care urmăresc obiective diferite. Întrebarea nu ar trebui să fie deci «Este utilă sau nu etica AI?», ci mai degrabă: ce tip de etică AI este util pentru ce scop?”, explică dr. Astrid Schomäcker, cercetătoare asociată în cadrul grupului de cercetare Filozofie, Informatică și Inteligență Artificială de la Universitatea din Bayreuth și autoare principală a publicației.
Alături de Schomäcker, la publicație au contribuit cercetătorii de la Bayreuth Luca Deck, dr. Timo Speith și dr. Lena Kästner. Toți patru sunt membri ai Centrului de Responsabilitate în AI, recent înființat la Universitatea din Bayreuth.
În lucrarea lor, cercetătorii identifică trei obiective fundamentale ale eticii AI: generarea de cunoștințe despre aspectele morale, sociale și normative ale AI, comunicarea acestor cunoștințe și, în final, aplicarea lor în practică pentru a dezvolta și implementa sisteme AI în mod responsabil.
Publicația identifică, de asemenea, patru domenii-cheie în care operează etica AI: cercetarea, educația, dezvoltarea practică a sistemelor AI și mecanismele de guvernanță precum comitetele de etică, ghidurile și legislația. Rezultatele sunt publicate în revista AI and Ethics.
„În această publicație nu apărăm etica AI dintr-o singură perspectivă. Oferim mai degrabă o imagine de ansamblu asupra multiplelor moduri în care etica AI poate fi valoroasă, păstrând în același timp ferm în vedere problemele existente. Astfel putem identifica abordările etice adecvate pentru diferite scopuri și le putem combina în cel mai benefic mod posibil”, spune Speith.
Una dintre concluziile centrale ale publicației este că criticarea anumitor instrumente nu ar trebui să pună automat sub semnul întrebării întregul domeniu al eticii AI. De exemplu, poate fi justificat să se susțină că anumite ghiduri etice au doar o influență limitată asupra dezvoltării efective a sistemelor AI. Totuși, acest lucru nu înseamnă că cercetarea, educația sau alte mecanisme de guvernanță sunt la fel de ineficiente.
Mai presus de toate, etica AI nu trebuie redusă exclusiv la legislație și nici înlocuită de mecanisme de piață. Cercetarea și dezbaterea publică sunt necesare pentru a determina ce reguli și valori ar trebui să guverneze, în primul rând, dezvoltarea și utilizarea AI. În plus, comitetele de etică și evaluările academice pot reacționa adesea mai rapid la noile evoluții tehnologice decât procesele legislative.
„Etica AI nu este nici o panacee, nici lipsită de sens. Valoarea ei depinde de obiectivul urmărit și de instrumentul utilizat. Dezvoltarea responsabilă a AI necesită diferite forme de etică AI care se completează reciproc”, spune Kästner, deținătoarea catedrei de Filozofie, Informatică și Inteligență Artificială la Universitatea din Bayreuth.
