Epava cea mai veche din lume, descoperită în apropierea coastelor Turciei
O echipă de arheologi consideră că o epavă descoperită în apele puțin adânci din largul coastei Turciei este cea mai veche cunoscută până în prezent. Din navă nu a mai rămas aproape nimic, însă, pe baza indiciilor oferite de încărcătura sa, printre care vase ceramice, cercetătorii au datat provizoriu epava în jurul anilor 2700–2400 î.Hr., adică aproximativ 4.500 de ani în urmă.
Înainte de această descoperire, cea mai veche epavă din lume era considerată una găsită în apropierea insulei Dokos, în Grecia, estimată la circa 4.200 de ani vechime. Mai rămân multe de clarificat, iar un studiu care să prezinte rezultatele nu a fost încă publicat într-o revistă științifică cu evaluare peer-review.
Indicii dintr-o încărcătură de vase
Hakan Öniz, profesor asociat la Universitatea Akdeniz din Antalya, cercetează de zeci de ani această zonă de coastă și a excavat numeroase epave antice. Pe baza unor indicii primite de la navigatori locali, el a descoperit în 2024 o epavă în apele puțin adânci din apropierea localității Kekova, la vest de Antalya. În cursul acestui an, el a cerut ajutorul unui arheolog specializat în situri deșertice pentru datarea unor vase ceramice găsite în epavă.
Din navă nu se mai poate vedea nimic, din cauza expunerii prelungite la apă. Echipa estimează că nava și încărcătura sa datează din perioada 2700–2400 î.Hr., însă datarea exactă rămâne în analiză, iar date mai timpurii sau mai târzii sunt de asemenea posibile.
O capsulă a timpului comerțului antic
Descoperirea ar putea schimba înțelegerea rețelelor comerciale timpurii de acum aproximativ 4.500 de ani. Nava este considerată o „piesă lipsă” din istoria rețelelor, a schimburilor și a comerțului cu mărfuri din estul Mediteranei, într-o epocă ce include perioada piramidelor de la Giza și a faraonilor săi puternici.
Deși direcția nu este cunoscută, ambarcațiunea naviga evident de-a lungul coastei sudice a Turciei. Aflată acum pe fundul mării, între două insule, nava probabil a căutat adăpost în apele ferite în timpul unei furtuni. Rămășițele încărcăturii prețioase au fost găsite în panta stâncoasă de-a lungul coastei Kekova, iar scafandrii au lucrat în ultimele patru luni pentru a extrage ceramica de sub scoicile care aderaseră de fundul submarin.
Ce spun vasele despre trecut
Ceramica este asemenea plasticului: nu dispare niciodată, ci se descompune doar în fragmente tot mai mici. Vasele aparent obișnuite oferă însă numeroase indicii despre trecut. În acest caz, încărcătura includea vase mari de depozitare din ceramică, amfore care au conținut produse din regiunile estului Mediteranei. Vasele erau ovale, cu baza plată și două toarte, multe dintre ele având un „brâu” orizontal din lut în relief în zona cea mai largă.
Prin intermediul acestor vase s-au putut afla numeroase informații, inclusiv originea probabilă a recipientelor și natura conținutului schimbat în regiune. Forma și tehnica de fabricare a vaselor ajută la datarea încărcăturii și, implicit, a celorlalte obiecte ceramice și a navei.
Comerțul din estul Mediteranei în mileniul al treilea
Comparativ cu perioadele ulterioare, comerțul și schimburile din estul Mediteranei în mileniul al treilea î.Hr. sunt puțin cunoscute. Călătoriile maritime din acea perioadă sunt cunoscute din texte egiptene, din vase ceramice și din materii prime găsite în morminte antice.
Cam în aceeași perioadă în care nava de la Kekova s-a lovit de stânci, egiptenii antici comerțau în estul Mediteranei prin portul Byblos din Liban. Egiptul importa mărfuri precum cedru, cositor și plumb, uleiuri, rășini de arbore, lapis lazuli și argint — materiale pe care statul egiptean nu le avea. Cercetări științifice recente arată că argintul era obținut de statul egiptean în jurul anului 2600 î.Hr., iar analizele au indicat că provenea din minele de la Lavrion, la est de Atena.
Deși este puțin probabil ca nave egiptene să fi făcut această călătorie, ambarcațiuni precum cea de la Kekova pot fi folosit ruta ca parte a unei rețele maritime internaționale extinse. În borcane se aflau încă reziduuri vizibile cu ochiul liber. Analizele științifice sunt în curs, însă reziduurile ar putea fi unele dintre produsele menționate în textele egiptene, posibil ulei de măsline, vin sau rășină de arbore.
Nava și-ar fi putut procura ceramica din mai multe porturi de-a lungul călătoriei. La acest stadiu al cercetării, cea mai bună evaluare este că unele dintre vasele cu „brâu” — sau lutul din care au fost făcute — ar putea proveni din Valea Centrală a Iordanului. Coasta sudică a Turciei este presărată cu epave antice, iar arheologia maritimă este un domeniu relativ recent; unele dintre cele mai faimoase epave din lume au fost descoperite acolo.
