Un secol de date arată o scădere îngrijorătoare a răspândirii albinelor în Europa
În majoritatea regiunilor Europei, albinele sălbatice au devenit mai puțin răspândite în ultimii 100 de ani, arată un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Cercetătorii conduși de Carlos Martínez-Núñez la Stația Biologică Doñana din Spania au analizat peste 4 milioane de înregistrări care acoperă un secol, pentru a evalua starea polenizatorilor sălbatici la nivel continental.
De-a lungul anilor au existat numeroase rapoarte despre declinul populațiilor de albine în regiuni precum Marea Britanie, Belgia și Țările de Jos, dar lipsea o imagine la scară europeană. Echipa de cercetare a reunit peste 4 milioane de înregistrări care acoperă aproximativ 88% dintre speciile europene de albine și sirfide, urmărind atât numărul de specii, cât și zonele geografice în care insectele au fost găsite.
„Bogăția de specii, singură, oferă o imagine incompletă asupra schimbărilor biodiversității”, notează autorii. Rezultatele conturează un tablou complex: în medie, speciile de albine au devenit cu aproximativ o treime mai puțin răspândite în ultimul secol. Sirfidele s-au descurcat ceva mai bine, cu o extindere generală a ariei lor geografice, însă această creștere pare să fi avut loc în principal în primele decenii.
Declinuri regionale și factori asociați
Regiunile Atlantică și Continentală, care acoperă zone din Marea Britanie, Franța și Europa Centrală, au înregistrat scăderi ale numărului de specii documentate. Ambele regiuni au trecut prin schimbări majore în utilizarea terenurilor în ultimul secol, ceea ce ar fi putut contribui la aceste pierderi. Totodată, în nordul și sudul Europei albinele au dispărut din tot mai multe zone, iar declinurile au devenit mai pronunțate în deceniile recente.
Caracteristici precum dimensiunea corpului sau dieta au avut un impact redus asupra distribuției speciilor, însă temperatura pare să fi jucat un rol minor. De exemplu, albinele adaptate la climatul rece au tins să scadă mai accentuat decât speciile adaptate la căldură.
Un motiv de speranță
Datele au scos în evidență și o zonă favorabilă: regiunea alpină. Acolo, unele specii de polenizatori adaptate la căldură s-au extins în zone noi, posibil urcând pe versanții montani mai înalți pe măsură ce temperaturile cresc.
Mai mult, peste 90% dintre speciile din înregistrările istorice au fost detectate în ultimele două decenii. Aceste constatări ar putea ajuta specialiștii în conservare să identifice speciile cele mai expuse riscului și zonele în care este nevoie de intervenție. Iar faptul că atât de multe specii încă supraviețuiesc oferă speranța că măsurile de protecție pot preveni declinuri suplimentare și pot permite refacerea populațiilor.
„Pe măsură ce multe specii de polenizatori amenințate sunt în declin, strategiile de conservare țintite vor fi esențiale pentru a preveni erodarea în continuare a biodiversității și a serviciilor de polenizare”, concluzionează autorii.
