Persoanele îndoliate din comunități etnic diverse, lăsate fără sprijin de serviciile specializate
Un studiu realizat în Anglia pe 121 de persoane îndoliate din 13 medii etnice arată că rasismul, barierele lingvistice și lipsa serviciilor adaptate cultural împiedică mulți oameni să primească ajutor după moartea unei persoane apropiate. Cercetarea, publicată în jurnalul BMC Medicine, a fost condusă de profesoara Lucy Selman de la Universitatea din Bristol, împreună cu dr. Sabrina Bajwah de la King’s College London și dr. Catriona Mayland de la Universitatea din Sheffield, cu finanțare din partea Institutului Național pentru Cercetare în Sănătate și Îngrijire (NIHR).
Autorii subliniază că problema nu stă în reticența comunităților de a cere sprijin, ci în modul în care serviciile de consiliere pentru persoanele îndoliate sunt concepute, finanțate și furnizate. Într-o cercetare anterioară, aproximativ jumătate dintre organizațiile britanice din domeniu raportau că mai puțin de 5% dintre clienții lor proveneau din grupuri etnice minoritare, iar un sfert nu colectau deloc date despre etnie.
Echipa a intervievat persoane îndoliate și 23 de furnizori de sprijin din 12 servicii și a organizat ateliere de co-proiectare cu 53 de reprezentanți ai comunităților, într-unul dintre cele mai ample studii de acest tip. Obstacolele apar la aproape fiecare etapă a drumului spre ajutor: mulți participanți nu știau ce servicii există sau cum să le acceseze, alții au descris liste de așteptare lungi, sisteme de trimitere greu de navigat și lipsa unor angajați care să reflecte comunitățile deservite.
Cercetarea a analizat și funcționarea internă a serviciilor. Angajații și voluntarii, atât din organizații naționale mari, cât și din structuri mici care deservesc comunități etnic diverse, au relatat că munca pentru echitate se bazează pe un număr redus de oameni, iar mecanismele de finanțare dezavantajează organizațiile comunitare mici.
Multe comunități înțeleg doliul prin practici familiale, comunitare, culturale sau religioase care nu sunt întotdeauna recunoscute de serviciile existente. Rasismul a apărut ca temă recurentă, influențând încrederea oamenilor în servicii și disponibilitatea de a cere sau de a continua sprijinul. Studiul evidențiază și modul în care etnia se intersectează cu sărăcia, vârsta, genul și statutul de migrant.
„Constatările noastre arată nevoia unei regândiri fundamentale a modului în care este oferit sprijinul pentru persoanele îndoliate”, a declarat Lucy Selman. „În loc să ne așteptăm ca oamenii să se adapteze la serviciile existente, serviciile ar trebui să lucreze în parteneriat cu comunitățile și să ofere sprijin în locuri în care oamenii se simt deja în siguranță și conectați.”
Dr. Sabrina Bajwah a relatat că, după moartea fratelui său, s-a lovit de un zid în căutarea unui sprijin adecvat cultural și religios. „Acest studiu arată cât de comună este încă această experiență și de ce: barierele se află în interiorul serviciilor, iar aceasta este partea încurajatoare, pentru că serviciile și finanțatorii le pot schimba”, a spus ea.
Unul dintre cele mai puternice mesaje vizează investiția în organizațiile de bază conduse de comunități etnic diverse, considerate mai demne de încredere și mai potrivite pentru a oferi sprijin relevant cultural, deși funcționează cu finanțare limitată și nesigură. Beverley Forbes, de la organizația comunitară Nilaari din Bristol, a explicat: „Oamenii vin la noi pentru că știu că vor fi înțeleși. Nu trebuie să explice cine sunt sau să justifice de ce au nevoie înainte de a primi ajutor.”
Participanții au cerut și mai mult sprijin în limbile comunităților, echipe mai diverse și abordări anti-rasiste mai ferme în cadrul organizațiilor. Cercetătorii, împreună cu persoane îndoliate, furnizori de servicii și reprezentanți naționali, au elaborat recomandări pentru finanțatori, factori de decizie și furnizori: integrarea echității în conceperea serviciilor, consolidarea responsabilității, construirea de relații pe termen lung cu comunitățile și finanțare sustenabilă pentru serviciile conduse de comunități.
Autorii concluzionează că reducerea inechităților cere mai mult decât ajustări minore: înseamnă recunoașterea faptului că sistemele actuale nu reflectă o societate diversă și acordarea unui rol real comunităților în modelarea sprijinului pe care îl primesc.
