Un studiu bazat pe peste 20 de ani de date arată că Arctica nu poate fi tratată ca o singură regiune în privința particulelor care formează norii
Pe măsură ce clima se încălzește, numărul de particule care alcătuiesc norii din Arctica ar putea crește sau scădea, în funcție de zona analizată. Un studiu publicat în revista Nature Geoscience indică faptul că regiunea arctică ar trebui împărțită în trei părți distincte, în loc să fie considerată un întreg unitar.
Cercetarea, coordonată de specialiști de la Institutul pentru Cercetarea Atmosferei și a Sistemului Terestru (INAR) al Universității din Helsinki, în colaborare cu mai multe institute, între care Institutul Meteorologic Finlandez, analizează interacțiunile dintre aerosoli și nori. Norii din Arctica rămân una dintre cele mai mari necunoscute din știința climei, incertitudinea principală vizând modul în care particulele minuscule din aer, numite aerosoli, contribuie la formarea norilor și felul în care norii influențează numărul de aerosoli pe măsură ce regiunea se încălzește.
O întrebare centrală privește importanța aerosolilor proveniți din gazele atmosferice în urme. Pe măsură ce cresc, aceste particule se pot transforma în nuclei de condensare a norilor, adică particule pe a căror suprafață vaporii de apă se condensează în picături.
Trei regimuri arctice distincte
Conform studiului, Arctica se împarte în trei regimuri: Arctica Înaltă, Arctica Maritimă și Arctica Continentală. Arctica Înaltă se distinge de celelalte două prin calota glaciară permanentă, care influențează formarea aerosolilor.
Studiul estimează că, pe măsură ce clima devine mai caldă, numărul aerosolilor formați natural și al nucleilor de condensare a norilor este probabil să crească în Arctica Înaltă acoperită de gheață. În schimb, în apele deschise ale Arcticei Maritime este probabilă o scădere. În Arctica Continentală, rezultatul depinde mai puțin de încălzirea globală și mai mult de schimbările poluării atmosferice de origine umană din deceniile următoare.
Particulele minuscule, greu de măsurat
Deși relevanța aerosolilor pentru formarea norilor este cunoscută de decenii, cunoștințele despre formarea particulelor în sine s-au acumulat mai lent. Motivul este unul tehnic: detectarea particulelor nou formate, de dimensiuni nanometrice, este dificilă. În plus, utilizarea echipamentelor de măsurare în condițiile dificile din Arctica reprezintă o provocare.
Studiul se bazează pe date colectate pe parcursul a peste 20 de ani privind distribuția dimensiunilor aerosolilor. Datele au fost reunite de la opt stații de măsurare și din mai multe expediții de cercetare din întreaga regiune arctică. Informațiile despre aerosoli au fost corelate cu observații satelitare și analizate cu metode dezvoltate special pentru acest studiu, ceea ce a făcut posibilă, pentru prima dată, distingerea diferențelor din interiorul Arcticei.
Cercetătorii subliniază că studiul nu oferă încă un răspuns definitiv la întrebarea cum modelează aerosolii clima arctică. „Întrebarea nu este doar dacă în Arctica vor fi mai mulți nori. Trebuie să întrebi și unde și cât de mult?”, spune autorul principal, Samuel Chua, cercetător doctoral la Universitatea din Helsinki.
„Acest studiu subliniază într-adevăr importanța înregistrărilor continue, pe termen lung, ale aerosolilor în locațiile nordice, precum stațiile finlandeze de la Värriö și Pallas din Laponia”, afirmă profesoara Katrianne Lehtipalo de la Universitatea din Helsinki și de la Institutul Meteorologic Finlandez. „Doar cu o bază solidă de date observaționale putem construi și utiliza instrumente analitice moderne, inclusiv analize satelitare asistate de inteligență artificială.”
