Doar 3% dintre ghețarii lumii provoacă peste jumătate din pierderea globală de gheață
Ghețarii care se termină în lacuri, oceane sau platforme de gheață reprezintă doar 3,2% din numărul total al ghețarilor de pe glob, însă au pierdut anual 134 de miliarde de tone metrice de gheață între anii 2000 și 2019, contribuind astfel la peste jumătate din întreaga pierdere de gheață glaciară. Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în revista Nature Communications.
Cercetătorii au analizat 216.502 ghețari din întreaga lume, cu excepția calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica, pentru a identifica cei care se termină în lacuri, completând astfel datele existente despre ghețarii care se termină pe uscat, în oceane sau în platforme de gheață. Echipa a comparat apoi fluxul și pierderea de gheață între cele patru categorii de ghețari.
Deși ghețarii care se varsă în lacuri, oceane sau platforme de gheață sunt, în general, mult mai mari decât cei care se termină pe uscat și acoperă împreună mai mult de jumătate din suprafața glaciară a lumii, dimensiunea nu explică întreaga situație. După ce au luat în calcul factori precum clima, dimensiunea ghețarilor și altitudinea, cercetătorii au constatat că ghețarii care se termină în lacuri au pierdut gheață cu aproximativ 57% mai rapid, raportat la dimensiunea lor, decât cei care se termină pe uscat.
Studiul, condus de cercetători de la Universitatea din Birmingham și Universitatea din Leeds, a mai arătat că ghețarii care se termină în lacuri și în oceane curg în medie cu 10%, respectiv 44% mai rapid decât cei care se termină pe uscat.
De ce pierd lacurile mai multă gheață
Lacurile pot accelera pierderea de gheață prin mai multe mecanisme. Ghețarii care se termină în lacuri pot pierde blocuri mari de gheață sub formă de aisberguri, un proces cunoscut sub numele de desprindere, iar apa lacului poate topi gheața de sub linia apei, ambele contribuind la accelerarea pierderii.
„Ghețarii care se termină în lacuri ies cu adevărat în evidență: pierd gheață deosebit de rapid. Încă nu știm exact de ce. Ar putea fi vorba despre lacurile în sine, despre dimensiunea și forma ghețarilor sau despre ambele. Clarificarea acestei chestiuni este următoarea mare întrebare, mai ales că lacurile glaciare devin tot mai frecvente într-un climat care se încălzește”, a declarat dr. Joe Mallalieu, care a realizat cercetarea la Universitatea din Birmingham și este acum la Universitatea din Leeds.
Ghețarii care se termină în lacuri au fost prezenți în fiecare regiune glaciară majoră a lumii, iar în majoritatea regiunilor aceștia pierdeau gheață mai repede decât ghețarii care se termină pe uscat sau în oceane.
Schimbarea tipului de ghețar modifică ritmul pierderii
Un număr tot mai mare de ghețari își schimbă categoria pe măsură ce clima se încălzește: ghețarii care se termină în oceane se retrag pe uscat în unele părți ale Arcticii, iar la nivel global creșterea lacurilor glaciare transformă unii ghețari care se terminau pe uscat în ghețari care se termină în lacuri.
Rezultatele studiului sugerează că aceste schimbări ar putea avea efecte contrastante: ghețarii care se retrag pe uscat ar putea încetini, în timp ce cei care ajung să se termine în lacuri ar putea pierde gheață mai rapid.
„Ultimul deceniu a adus o creștere uriașă a datelor globale disponibile despre ghețari și climă. Reunind aceste seturi de date, putem compara modul în care se comportă ghețarii din medii diferite. Pe măsură ce tot mai mulți ghețari trec dintr-un mediu în altul, înțelegerea acestor diferențe va deveni doar mai importantă”, a declarat dr. Nicholas Barrand de la Universitatea din Birmingham.
Multe dintre modelele folosite pentru proiecțiile privind evoluția ghețarilor nu țin încă pe deplin cont de ghețarii care se termină în lacuri. Noua clasificare a ghețarilor propusă de echipă ar putea contribui la remedierea acestei situații, permițând altor cercetători să îmbunătățească proiecțiile privind creșterea nivelului mării, resursele de apă și riscurile naturale.
