Ritmul rapid de creștere al merelor Honeycrisp, asociat cu o tulburare costisitoare a țesutului mort
Un nou studiu arată că ritmul accelerat de creștere al merelor din soiul Honeycrisp crește atât frecvența, cât și severitatea tulburării cunoscute sub numele de „bitter pit” (pete amare), responsabilă de pierderi mari de recoltă și de impact economic evitabil pentru producătorii și depozitatorii de mere. Cercetarea, publicată în Journal of Experimental Botany, indică totodată că aceste ritmuri rapide de creștere sunt asociate cu perturbări ale transportului calciului prin xilem, ceea ce sugerează că acesta este unul dintre principalele motive ale apariției tulburării.
„Bitter pit” este o tulburare cauzată de deficiența de calciu, observată la mere. Fructele afectate prezintă pete întunecate de țesut mort, care pot apărea pe coajă sau în pulpă, ducând la un aspect neplăcut și la un gust amar care face fructul nevandabil. Depozitarea post-recoltare poate agrava considerabil severitatea acestei tulburări.
„Având în vedere amploarea producției comerciale de Honeycrisp în SUA și susceptibilitatea relativ ridicată a acestui soi la bitter pit, o estimare conservatoare a pierderilor anuale de venit din fructe nevandabile se situează cu ușurință în zeci de milioane de dolari”, a declarat autorul studiului, dr. Todd C. Einhorn de la Universitatea de Stat din Michigan, SUA.
Cercetări anterioare au arătat că merele mai mari sunt mai susceptibile la bitter pit, însă mecanismele biologice din spatele acestei relații erau necunoscute până acum. „Am vrut să contestăm dogma potrivit căreia dimensiunea fructului matur ar fi cumva «responsabilă» de bitter pit”, a explicat Einhorn. „Această percepție nu oferea indicii despre când sau cum influențează creșterea apariția tulburării.”
Rezultatele arată că ritmul de creștere al merelor, și nu dimensiunea lor, determină dezvoltarea bitter pit, creșterea mai rapidă perturbând transportul calciului prin țesuturile fructului către coajă. Pentru a investiga această relație, echipa de cercetare a creat trei condiții de creștere pentru merele Honeycrisp, modificând numărul de fructe de pe fiecare pom și resursele relative disponibile pentru fiecare măr. Astfel au rezultat raporturi scăzute, medii și ridicate între cererea și oferta de resurse: fructele cu raport scăzut au crescut mai repede și mai mari datorită abundenței de resurse, în timp ce fructele cu raport ridicat au crescut mai lent și mai mici.
Cercetătorii au constatat cea mai mare frecvență și severitate a bitter pit în rândul merelor cu raport scăzut, care au înregistrat cele mai rapide ritmuri de creștere. De asemenea, au descoperit că transportul prin xilem la merele cu raport scăzut a scăzut cu 50% cu aproape două săptămâni mai devreme decât la merele cu raport ridicat, ceea ce a dus la o scădere similară a conținutului de calciu din coajă și la dezvoltarea bitter pit.
Într-un al doilea experiment, merele au fost umbrite artificial pentru a le încetini temporar ritmul de creștere, pentru a testa ipoteza potrivit căreia ritmul de creștere afectează direct transportul prin sistemul xilemului. După îndepărtarea umbrei, merele umbrite au înregistrat creșteri rapide ale ritmului de creștere comparativ cu merele neumbrite, asociate cu rate mai mari de pierdere a transportului prin xilem. Severitatea dezvoltării bitter pit în depozit s-a dovedit a fi, de asemenea, consecventă cu frecvența observată la recoltare.
„Datele noastre sugerează că bitter pit se instalează în principal în intervalul dinaintea recoltării, unde ar trebui aplicate strategiile potențiale de atenuare”, a spus Einhorn. „Descoperirea unei funcții a ritmului de creștere și caracterizarea unei perioade de timp indică momentul în care ar trebui aplicate strategiile horticole și fiziologice.”
Pe baza acestor constatări, autorii studiului recomandă soluții practice, inclusiv utilizarea la timp a irigațiilor pentru a încetini ritmul de creștere, tăierea rădăcinilor și folosirea inhibitorilor fotosintezei. „Potențialul economic asociat dezvoltării unor strategii practice de gestionare pentru reducerea ritmului de creștere a fructelor este ridicat”, a concluzionat Einhorn. „Atât timp cât aceste strategii nu reduc calitatea fructelor sub așteptările pieței și ale consumatorilor, profitabilitatea și oferta de mere vor fi îmbunătățite.”
