Gripa aviară amenință populațiile de vulturi din întreaga lume
Vulturii, una dintre cele mai amenințate grupe de păsări la nivel global, se confruntă cu o nouă amenințare majoră: virusul gripei aviare H5N1. În prezent, cel puțin 16 dintre cele 23 de specii de vulturi sunt de interes pentru conservare, în principal din cauza otrăvirii și a altor amenințări legate de activitățile umane.
„Ei ne oferă unul dintre cele mai importante servicii ecosistemice pentru bunăstarea umană: se hrănesc cu carcase de animale în descompunere care adăpostesc agenți patogeni”, explică Jon Morant, cercetător la Universitatea EHU din Țara Bascilor. „S-a demonstrat că animalele care consumă carcase ajută la prevenirea sau reducerea răspândirii agenților patogeni, împiedicând microorganismele care cauzează boli să se răspândească în continuare.”
Virusul H5N1, care a provocat panzootia — echivalentul unei pandemii în rândul animalelor — este extrem de contagios și ar putea duce la colapsul populațiilor de vulturi, aflate deja în declin. S-a confirmat că virusul s-a răspândit pe scară largă în anumite regiuni critice pentru vulturi, cu consecințe grave. Mii de vulturi negri americani (Coragyps atratus) și vulturi curcani (Cathartes aura) au murit în Statele Unite și în America de Sud. Virusul a afectat semnificativ și zăganul (Gypaetus barbatus) în Europa, precum și condorul californian (Gymnogyps californianus) și condorul andin (Vultur gryphus) în America. Condorul californian, aflat în pericol critic de dispariție, a înregistrat o scădere de 6% a populației sălbatice în doar șase săptămâni.
Pentru a semnala această amenințare și a stabili direcții de acțiune, Morant, cercetător în cadrul Departamentului de Zoologie și Biologie Celulară Animală al EHU, a publicat o scrisoare în revista Conservation Biology, împreună cu mai mulți cercetători de la Institutul Mediterranean de Studii Avansate (IMEDEA, Mallorca) și de la Institutul de Cercetare în Biodiversitate și Mediu (INIBIOMA, Argentina). „Am dorit să alertăm comunitatea științifică și responsabilii de conservare pentru a stabili acțiuni coordonate”, explică Morant.
Un paradox al contagiozității
„Vulturii sunt animale sociale și se adună la hrănitoare, adică în locuri cu risc ridicat de contagiozitate. În plus, pot contracta virusul H5N1 dacă consumă carcase infectate. Ca animale care se hrănesc cu carcase, vulturii sunt rezistenți la multe bacterii și agenți patogeni. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a-i proteja de virusul H5N1”, explică Morant.
Virusul are o rată ridicată de letalitate atât la animalele domestice, cât și la cele sălbatice. Gripa aviară nu afectează exclusiv păsările: s-a documentat că peste 48 de specii de mamifere din întreaga lume au fost infectate. „Cu cât numărul de carcase infectate este mai mare, cu atât riscul de contagiozitate pentru vulturi crește. Deoarece aceste carcase pot deveni surse de infecție, apare un paradox: pe măsură ce mai mulți vulturi mor, capacitatea de a elimina carcasele scade, agenții patogeni se răspândesc, iar contagiozitatea crește”, explică cercetătorul.
Cinci direcții de acțiune
Semnatarii scrisorii îndeamnă conservaționiștii și managerii să adopte o abordare holistică și multidimensională pentru reducerea amenințării pe care o reprezintă virusul H5N1 pentru vulturi. În primul rând, consideră urgentă monitorizarea populațiilor de vulturi. „În Țara Bascilor, populația de vulturi suri este într-o stare sănătoasă, dar vulturul egiptean este mai sensibil. Trebuie să acordăm o atenție deosebită speciilor migratoare”, explică Morant.
În al doilea rând, propun implementarea campaniilor de vaccinare atunci când populațiile se află în pericol grav și unde condițiile logistice permit acest lucru. „În Statele Unite, în cazul condorului californian, comunitatea științifică a implementat o campanie de vaccinare ca răspuns la riscul ridicat de extincție al speciei”, a adăugat el.
A treia direcție de acțiune vizează hrănitoarele pentru păsările care se hrănesc cu carcase. „Este important ca acestea să fie alimentate cu carcase necontaminate.” A patra direcție se adresează cercetătorilor: „Trebuie să respecte strict protocoalele de biosecuritate (utilizarea mănușilor, măștilor și echipamentului de protecție), în special atunci când lucrează cu populații mici sau cu specii amenințate.”
În final, recomandă dezvoltarea și promovarea unor planuri de acțiune adaptate fiecărui context, deoarece țările în care trăiesc vulturii au situații socioeconomice diferite și modele de guvernanță foarte diverse. Semnatarii scrisorii sunt îngrijorați de problemă și speră ca, cât timp scrisoarea rămâne deschisă, cercetătorii și managerii de conservare să înceapă să acționeze. „Propunem utilizarea scrisorii ca ghid. Pentru a aborda această situație epidemiologică periculoasă, este urgent să dezvoltăm planuri coordonate transfrontaliere și să integrăm aceste acțiuni în structuri de guvernanță partajate”, concluzionează Morant.
