Un instrument ieftin poate ajuta la planificarea unor rute de evacuare sigure în caz de tsunami
Locuitorii comunităților de coastă au uneori doar câteva minute pentru a ajunge într-un loc sigur după un cutremur care declanșează un tsunami. Dar ruta de evacuare aleasă îi va duce la adăpost? Un studiu publicat în Seismological Research Letters arată că siguranța acestor rute depinde în mare măsură de cât de repede încep oamenii să evacueze după cutremur.
Cercetătorii Alejandra Gubler și Matías Carvajal, de la Pontificia Universidad Católica de Valparaíso și Pontificia Universidad Católica de Chile, au construit un instrument cu costuri reduse care combină date GPS colectate de la participanții la exerciții comunitare de evacuare din Viña del Mar, Chile, cu modele de inundare pentru tipul de tsunami așteptat în regiunea centrală a țării.
Fiecare minut contează
Analizând 119 traiectorii GPS înregistrate în cadrul exercițiilor, cercetătorii au constatat că reușita evacuării depinde puternic de momentul în care oamenii încep să se deplaseze. Dacă evacuarea ar fi început imediat după debutul cutremurului, 100 dintre cele 119 traiectorii studiate le-ar fi permis participanților să ajungă în siguranță înainte de inundare. În schimb, dacă oamenii ar fi așteptat opt minute de la producerea cutremurului, aproximativ momentul la care ar fi emisă o avertizare de tsunami, doar 49 dintre traiectorii ar fi dus la adăpost. La o întârziere de 12 minute, doar trei traiectorii ar fi permis atingerea unui teren mai înalt înainte ca apele să ajungă din urmă participanții.
„În situații de tip near-field, precum în centrul Chile, unde tsunamiul poate ajunge la coastă în câteva minute de la cutremur, marja este foarte mică, așa că fiecare minut contează cu adevărat”, a declarat Gubler.
Animații care au schimbat percepția participanților
Cercetătorii au realizat animații video simple, dar dramatice, ale rezultatelor, pentru a-i ajuta pe locuitori, pe autorități și pe factorii de decizie să înțeleagă consecințele critice ale unei evacuări întârziate. „Ce ne-a surprins cu adevărat a fost reacția participanților când le-am arătat videoclipurile. În timp ce urmăreau cum propriile traiectorii sunt ajunse din urmă de tsunamiul simulat, se auzea un «oooohhh» general în sală”, a povestit Gubler. „Acea reacție ne-a arătat cât de mult le-a captat atenția, într-un mod în care un grafic sau o curbă rareori reușesc”, a adăugat ea.
Datele GPS personale au fost colectate de la participanți, în majoritate studenți, în cadrul exercițiilor de evacuare desfășurate între 2022 și 2026. Participanții au fost instruiți să urmeze o rută de evacuare indicată pe harta oficială, însă unele traiectorii înregistrate au urmat semnalizarea locală de evacuare, care nu corespunde întotdeauna hărții oficiale. Cercetătorii au comparat traiectoriile cu un câmp simulat de inundare cauzată de tsunami, dependent de timp, pentru un scenariu plauzibil de cutremur de subducție în regiune.
„Majoritatea instrumentelor pe care se bazează comunitățile, cum ar fi hărțile de evacuare, sunt statice. Ele arată unde trebuie să mergi, dar nu cât timp ai de fapt la dispoziție pentru a ajunge acolo”, a explicat Gubler. „Am dorit să punem dimensiunea temporală în prim-plan, iar astăzi acest lucru este mult mai fezabil, pentru că putem combina date GPS înregistrate în timpul exercițiilor reale cu modelarea inundării dependente de timp.”
Diferențe mari între coridoare vecine
Cercetătorii au grupat cele 119 traiectorii în 13 coridoare principale și au constatat că numărul de coridoare viabile – trasee care duc la siguranță înainte de sosirea tsunamiului – scade substanțial pe măsură ce evacuarea este întârziată. În unele cazuri, diferențele dintre coridoare vecine sunt puternice: într-un coridor, 91% dintre participanți ar fi reușit să evacueze dacă ar fi plecat la opt minute după debutul cutremurului, în timp ce într-un coridor aflat la doar 200 de metri distanță, doar 13% ar fi ajuns în siguranță cu același moment de plecare. Aceste diferențe reflectă atât tiparul local de inundare, cât și mișcarea înregistrată a oamenilor, au explicat cercetătorii.
„Am adunat de fapt o mulțime de informații despre dificultățile pe care le întâmpină participanții în timpul exercițiilor, cum ar fi probleme cu anumite rute sau infrastructură”, a spus Gubler. „Analizarea corespunzătoare a acestor date este ceva ce ne-am dori să facem în lucrări viitoare.”
Cercetătorii intenționează să colaboreze cu autoritățile locale și cu instituțiile care au sprijinit studiul pentru a distribui animațiile pe scară mai largă. „Deși credem că este valoros să arătăm aceste videoclipuri întregii comunități, efectul de conștientizare este mult mai mare atunci când oamenii și-au înregistrat propria rută în timpul unui exercițiu și apoi se văd ajunși din urmă de tsunami”, a spus Gubler. „Să urmărești traiectoria altcuiva este informativ; să o urmărești pe a ta este ceea ce lasă cu adevărat o impresie.”
